Ne-am despărțit cu impresia că nu ne vom mai vedea niciodată: ei, printr-o expatriere care de fapt n-a mai avut loc, eu, printr-o organică legătură cu pămîntul nostru cel bun, care-și deschide larg zările tuturor, gazde sau oaspeți. Către ora 8 seara m-am suit în trenul de Pucioasa, via Tîrgoviște. În gara orașului de scaun […]
Acces restricționat. Dacă doriți să citiți acest articol, mergeți pe edituradecarte.ro și achiziționați ediția Iulie 2024