8 decembrie 1914: Bătălia din Insulele Falkland
Sub comanda amiralului Doveton Sturdee, marinarii britanici au căutat răzbunare în numele colegilor lor învinși.
Spee ar fi putut să dea ocolul Insulelor Falkland, dar și-a adus flota în apropierea escadrilelor britanice ancorate la Capul Pembroke din Insulele Falkland, încrezător că poate întrece în viteză lentele Dreadnoughts britanice, sau marile cuirasate, pe care le-a văzut în port. În schimb, crucișătoarele ușoare germane, avariate de călătoria lungă și de utilizarea intensă, s-au trezit în curând urmărite de două crucișătoare de luptă rapide, Inflexible și Invincible, proiectate de celebrul First Sea Lord al Marii Britanii, Jackie Fisher, pentru a combina viteza și manevrabilitatea cu o putere de lovire ridicată.
Inflexible a deschis focul asupra navelor germane de la 15.000 de metri, având grijă să rămână în afara razei de acțiune a tunurilor germane. Nava amiral a lui Spee, Scharnhorst, a fost scufundată prima, cu amiralul la bord; cei doi fii ai săi, de pe Gneisenau și NÜrnberg, s-au scufundat și ei cu navele lor. În total, Germania a pierdut patru nave de război și peste 2.000 de marinari în Insulele Falkland, față de doar 10 britanici morți.
Istoricii s-au referit la Bătălia din Insulele Falkland ca fiind cea mai decisivă bătălie navală a Primului Război Mondial. Aceasta a oferit aliaților un uriaș și foarte necesar val de încredere pe mare, deosebit de important deoarece alte zone ale războiului – Frontul de Vest, Gallipoli – nu decurgeau așa cum se spera. Bătălia reprezintă, de asemenea, unul dintre ultimele cazuri importante de război naval de tip vechi, între nave și marinari și doar tunurile lor, fără ajutorul sau interferența avioanelor, submarinelor sau a câmpurilor de mine subacvatice.
