Născut în 1912, Wallenberg a ajuns la propria solicitare în iulie 1944 la Budapesta și a primit misiunea secretă de a salva cât mai mulți evrei de la deportarea în lagărele de concentrare.
Intervenția venea oarecum prea târziu, fiindcă peste 400.000 de evrei fuseseră deja deportați în mai 1944 în lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau.
Diplomatul era pregătit cu pașapoarte false și case sigure, unde a reușit să salveze mii de evrei de persecuțiile antisemite. Suedezul a încălcat conștient regula de bază a diplomaților de a nu interveni în afacerile interne ale țării gazdă.
Au salvat 20.000 de vieţi
Sovieticii au aflat că Wallenberg este membru al unei organizații mai ample din Budapesta, din care făceau parte viceconsulul Elveției Carl Lutz, spaniolul Sanz Briz, trimisul de la Vatican Angelo Rotta, dar și diplomatul german Gerhart Feine. Organizația lor ar fi reușit să salveze viața a aproape 20.000 de evrei.
Eichmann ar fi aflat de acțiunile lui Wallenberg, în special de la surse SS, care au confirmat că unii subalterni au fost mituiți de acesta pentru a-i lăsa în pace pe câțiva evrei.
Eichmann l-a amenințat că îl va împușca personal dacă mai blochează deportarea evreilor, însă statutul său diplomatic l-a salvat.
În perioada Crăciunului 1944, Budapesta era deja aproape complet înconjurată de Armata Roșie, doar o mică parte din oraș mai era apărată de armata germană Wehrmacht, de Waffen SS și de gruparea fascistă ungară Crucile cu săgeți.
Ascunzătoare
La 9 ianuarie 1945, sovieticii au găsit ascunzătoarea lui Wallenberg. Trei zile mai târziu a primit ordin să se prezinte la cartierul general al Armatei Roșii, aflat la nici 30 de kilometri de granița României, în apropiere de oraşul Debreţin, scrie Die Welt.
Ce s-a întâmplat cu exactitate după 12 ianuarie nu știe nimeni. Există trei persoane care susțin că înaintea plecării spre Debreţin, el le-ar fi spus: “Merg la Malinovski, dar nu știu încă dacă în calitate de oaspete sau de prizonier”. De atunci nu se mai știe nimic de el.
Diplomatul suedez la Moscova, Staffan Soderblum, a anunțat autoritățile din capitala Suediei că deține informații certe că Wallenberg și șoferul său au fost reținuți de Amata Roșie.
Stalin neagă
Un an mai târziu, Stalin a negat vehement că URSS ar avea vreo legătură cu dispariția diplomatului.
La o discuție cu ambasadorul suedez, Stalin și-ar fi notat numele diplomatului, ca și cum ar avea intenții serioase să se intereseze de soarta sa.
Documente din arhivele sovietice arată că ministrul Apărării Nikolai Bulganin ar fi ordonat la 17 ianuarie 1945 transferarea lui Walleberg la Moscova, el fiind transportat prin România.
A fost încarcerat împreună cu șoferul său într-o celulă din pivnița sediului central al serviciului secret NKVD, mult-temuta “Lubianka”. Ulterior ar fi fost transferat în închisoarea Lefortovo din Moscova.
Spionaj
A fost acuzat neoficial de spionaj în favoarea germanilor, prin relația apropiată cu Gerhart Feine, dar și pentru SUA, din partea cărora bărbatul de 32 de ani primise bani pentru a finanța operațiunile de salvare a evreilor și avea obligația să le raporteze periodic.
“Acuzațiile împotriva lui Wallenberg sunt nefondate. În realitate el este doar o victimă a nivelului avansat de paranoia de care suferea Stalin”, scrie sursa citată. Timp de 12 ani, URSS a negat vehement că ar avea vreo legătură cu cazul Wallenberg.
Gustav Richter, atașat la ambasada Germaniei în România la acea vreme, a declarat în 1955 că a împărțit celula cu Wallenberg în Lubianka și că acesta a fost interogat o singură dată.
La câțiva ani de la moartea lui Stalin, la 6 februarie 1957, noul ministru de Externe al URSS, Andrej Gromîko, a anunțat că Wallenberg a fost găsit decedat în celula sa din Lubianka la 17 iulie 1947. Bărbatul de 35 de ani ar fi suferit un infarct care i-a cauzat moartea.
În anul 2000, rusii au anunțat că acesta a fost executat. La 75 de ani de la dispariția lui Wallenberg, Rusia continuă să susțină aceeași versiune a celor întâmplate, ceea ce a dat frâu liber teoriilor conspirației.
Speculaţii
Mai multe surse media au scris de-a lungul timpului că Stalin s-ar fi folosit de ostaticul său pentru a șantaja casa regală sau că Wallenberg ar fi trăit în secret multe decenii, chiar și după 1990.
Mai mulți prizonieri germani încarcerați la acea vreme în URSS au susținut că l-au văzut în viață pe Wallenberg și după 1947.
Familia lui Wallenberg a dat în judecată URSS și a solicitat daune financiare de 1 milion de dolari pentru fiecare an în care nu s-a știut nimic despre el. Sovieticii au ignorat procesul.
Cert este că în 1989, KGB a decis să înapoieze familiei diplomatului pașaportul și jurnalul acestuia, ambele confiscate în momentul răpirii sale.
“Vinovăția lui Stalin în cazul răpirii lui Raoul Wallenberg este indubitabilă”, mai scrie sursa citată. Dupa desecretizarea unor documente din arhivă, americanii au confirmat că Wallenberg a fost de la început agent al predecesoarei CIA (OSS).
Wallenberg a fost declarat oficial decedat la 14 octombrie 2016, după ce Serviciul de Taxe și Impozite din Suedia l-a notificat oficial la 29 martie 2016. Instituția statului suedez l-a declarat decedat prin absență.
