Noul guvern, susținut de o prezență sovietică masivă, nu a fost suficient pentru a demilitariza rebelii antiguvernamentali.
Conform history.com, la 27 decembrie 1979 a început o perioadă de zece ani de intervenție militară sovietică agonizantă, distructivă și finalmente inutilă în Afganistan.
Paradoxal, Karmal a preluat puterea prin înlăturarea și asasinarea unui alt lider comunist afgan Hafizullah Amin.
Guvernul acestuia devenise instabil și detestat de popor, după ce începuse să implementeze un regim comunist dur, prin prezența unui singur partid și prin abolirea Constituției afgane.
Rebelii
Musulmanii au respins aceste inițiative și au creat o organizație rebelă, ”mujahedinii”.
Când devenise clar pentru toată lumea că Amin nu poate ține rebeliunea sub control, sovieticii au intervenit în forță și au instalat un conducător-marionetă în persoana lui Karmal.
Sovieticii considerau inacceptabilă situația politică turbulentă dintr-un stat învecinat, care ar fi trebuit să fie un aliat util în atingerea intereselor în Orientul Mijlociu.
Preț enorm
Intervenția sovietică în Afganistan a costat Moscova enorm.
Războiul civil care părea că nu se mai termină a dus la moartea a mii de soldați sovietici și la cheltuieli financiare uriașe.
A dus și la o înghețare abruptă a relațiilor detensionate dintre URSS și SUA care începuse în mandatul lui Richard Nixon.
Ca răspuns la intervenția sovietică, președintele Jimmy Carter a retras acordul SALT II de la analiza Congresului.
Acordul fusese parafat în iunie 1979 și prevedea o paritate între SUA și URSS în furnizarea unor vehicule nucleare.
Carter a impus și o sistare a transporturilor de cereale în URSS și a cerut Comitetului Olimpic boicotarea Olimpiadei din 1980, care urma să aibă loc la Moscova.
