30 iulie 1943: Hitler primește vestea despre iminenta dezertare a Italiei
Hitler se temea că o astfel de turnură a evenimentelor era posibilă, dacă nu chiar probabilă. Hitler venise în Italia la 19 iulie pentru a-i ține o prelegere lui Il Duce cu privire la eșecul său în conducerea militară – dovadă că știa, chiar dacă nu recunoștea, că atât Mussolini, cât și Italia erau pe cale să se prăbușească, lăsând peninsula italiană deschisă ocupației Aliaților. În ciuda unei asigurări fără prea multă convingere din partea lui Mussolini că Italia va continua să lupte, Hitler a început totuși să se pregătească pentru perspectiva capitulării Italiei în fața Aliaților.
Când Mussolini a fost înlăturat de la putere și arestat de propria poliție, șase zile mai târziu. Hitler i-a adunat la cartierul său general pe Goering, Goebbels, Himmler, Rommel și pe comandantul șef al marinei germane, Karl Doenitz, pentru a le dezvălui planurile de acțiune pe care le formulase deja. Printre acestea se numărau:
(1) Operațiunea Stejar, în cadrul căreia Mussolini urma să fie salvat din captivitate;
(2) ocuparea Romei de către forțele germane și reinstalarea lui Mussolini și a guvernului său fascist;
(3) Operațiunea Negru, ocuparea întregii Italii de către Germania;
(4) Operațiunea Axis, distrugerea flotei italiene (pentru a preveni ca aceasta să fie rechiziționată pentru a fi folosită de Aliați).
Consilierii lui Hitler au îndemnat la prudență, mai ales că aceasta ar fi necesitat rechemarea trupelor de pe frontul de est. Aliații nu făcuseră încă nicio mișcare asupra Romei și, deși Mussolini era arestat, guvernul italian nu se predase în mod oficial. Germania primise asigurări de la succesorul lui Mussolini, generalul Badoglio, că Italia va continua să lupte alături de Germania.
Apoi, la 30 iulie, Hitler a citit un mesaj de la șeful poliției sale de securitate din Zagreb, potrivit căruia un general italian i-a mărturisit unui general croat că asigurările de loialitate ale Italiei față de Germania erau „menite doar să câștige timp pentru încheierea negocierilor cu inamicul”.
