28 septembrie 1066: William Cuceritorul invadează Anglia
William a fost fiul nelegitim al lui Robert I, duce de Normandia, cu concubina sa Arlette, fiica unui tăbăcar din orașul Falaise. Ducele, care nu avea alți fii, l-a desemnat pe William drept moștenitor, iar odată cu moartea acestuia, în 1035, William a devenit duce de Normandia la vârsta de șapte ani. Rebeliunile au fost dese în primii ani ai domniei sale, iar în mai multe rânduri tânărul duce a scăpat cu greu de la moarte. Mulți dintre consilierii săi nu au făcut-o. Până la vârsta de 20 de ani, William devenise un conducător capabil și era susținut de regele Henric I al Franței. Mai târziu, Henric s-a întors împotriva lui, dar William a supraviețuit opoziției și în 1063 a extins granițele ducatului său în regiunea Maine.
În 1051, se crede că William a vizitat Anglia și s-a întâlnit cu vărul său Eduard Mărturisitorul, regele englez fără copii. Potrivit istoricilor normanzi, Eduard a promis că îl va face pe William moștenitorul său. Pe patul de moarte, însă, Edward i-a acordat regatul lui Harold Godwinson, capul principalei familii nobile din Anglia și mai puternic decât regele însuși.
Deznodământul bătăliei
În ianuarie 1066, regele Edward a murit, iar Harold Godwinson a fost proclamat rege Harold al II-lea. William a contestat imediat pretențiile acestuia. În plus, regele Harald al III-lea Hardraade al Norvegiei avea planuri asupra Angliei, la fel ca și Tostig, fratele lui Harold. Regele Harold și-a adunat forțele pentru o invazie așteptată de William, dar Tostig a lansat în schimb o serie de raiduri, obligându-l pe rege să lase Canalul Mânecii neprotejat. În septembrie, Tostig și-a unit forțele cu regele Harald al III-lea și a invadat Anglia dinspre Scoția. La 25 septembrie, Harold i-a întâlnit la Stamford Bridge și i-a învins și ucis pe amândoi. Trei zile mai târziu, William a debarcat în Anglia la Pevensey.
Cu aproximativ 7.000 de soldați și cavalerie, William a cucerit Pevensey și a mărșăluit spre Hastings, unde s-a oprit pentru a-și organiza forțele. La 13 octombrie, Harold a sosit lângă Hastings cu armata sa, iar a doua zi William și-a condus forțele pentru a da bătălia. La finalul unei bătălii sângeroase, care a durat toată ziua, regele Harold al II-lea a fost ucis, iar forțele sale au fost înfrânte.
William a mărșăluit apoi spre Londra și a primit supunerea orașului. În ziua de Crăciun a anului 1066, William Cuceritorul a fost încoronat primul rege normand al Angliei, în Westminster Abbey, iar faza anglo-saxonă a istoriei engleze a luat sfârșit. Franceza a devenit limba curții regelui și s-a îmbinat treptat cu limba anglo-saxonă pentru a da naștere englezei moderne. William I s-a dovedit a fi un rege eficient al Angliei, iar „Domesday Book”, un mare recensământ al pământurilor și al populației Angliei, s-a numărat printre realizările sale notabile. La moartea lui William I în 1087, fiul său, William Rufus, a devenit William al II-lea, al doilea rege normand al Angliei.
