26 de ani de la spulberarea simbolului arhitecturii islamice din Balcani (VIDEO)

 

La 9 noiembrie 1993, podul Stari Most din Mostar, Bosnia-Herţegovina, se prăbușea după 427 de ani de la construcția sa. Când minţi întunecate de ură intră în acţiune, memoria conviețuirii pașnice este prima ucisă. Stari Most (în traducere Podul Vechi) din Mostar a fost construit în secolul al XVI-lea în timpul Imperiului Otoman. Suleiman Magnificul […]

La 9 noiembrie 1993, podul Stari Most din Mostar, Bosnia-Herţegovina, se prăbușea după 427 de ani de la construcția sa. Când minţi întunecate de ură intră în acţiune, memoria conviețuirii pașnice este prima ucisă.

Stari Most (în traducere Podul Vechi) din Mostar a fost construit în secolul al XVI-lea în timpul Imperiului Otoman.

Suleiman Magnificul a solicitat în 1557 construcția unui nou pod, care urma să înlocuiască podul de lemn deja existent din 1457.

De construcția podului s-a ocupat Mimar Hayruddin, studentul arhitectului Mimar Sisan, cunoscut pentru ridicarea celor mai impresionante clădiri din Istanbul și din Imperiul Otoman.

Construcția a durat nouă ani și în forma finală a avut o grosime de patru metri, lungime de 30 de metri și înălțime față de apă de 24 de metri. La fiecare capăt avea un turn, Halebija în nord-est și Tara în sud-vest, numiți gardienii podului sau ”mostari” în limbajul local, de unde ar proveni și denumirea orașului.

Timp de peste patru secole a fost un simbol al arhitecturii islamice din Balcani.

Dat în folosință la 19 iulie 1566, podul fusese realizat din mortar și albușuri de ou. Arhitectul a fost amenințat că va plăti cu viața dacă podul se va prăbuși.

A fost cel mai mare pod în formă de arc de la acea vreme și ar fi costat 300.000 de monede de argint.

Lucrarea a fost supervizată de cumnatul sultanului, Karagoz Mehmet Bey, numele său fiind legat de cel mai mare complex de moschei din Mostar.

Victima războiului din Iugoslavia

Stari Most s-a prăbușit la 9 noiembrie 1993 în timpul războiului dintre Bosnia-Herţegovina și Croația.

Ziarele din Sarajevo au scris că trupele paramilitare croate, conduse de generalul Slobodan Praljak, au tras 60 de obuze în direcţia podului, care au dus la prăbușirea sa.

Podul se afla de mai multe decenii în patrimoniul UNESCO.

Ingineri militari spanioli au amenajat un pod din cabluri.

După război, generalul Praljak a notat într-un raport că nu oamenii săi sunt de vină, ci cineva ar fi detonat o bombă sub pod.

Croații au admis ulterior bombardarea deliberată a podului invocând importanța strategică în război.

Mai multi academicieni au arătat că podul nu avea o însemnătate strategică pentru croați, ci bombardarea sa a fost un act de a “ucide memoria conviețuirii pașnice și distrugerea unui monument de artă din patrimoniul cultural mondial.”

Praljak s-a sinucis cu otravă în timp ce era judecat pentru crime de război.

Podul a fost reconstruit din temelii și a fost dat în folosință în 2004, fiind astăzi una dintre principalele atracții turistice din Bosnia.

SURSA FOTO: Marina Constantinoiu