26 august 1346: Bătălia de la Crecy
La 12 iulie 1346, Eduard a debarcat o forță de invazie de aproximativ 14.000 de oameni pe coasta Normandiei. De acolo, armata engleză a mărșăluit spre nord, jefuind zona rurală franceză. Aflând de sosirea englezilor, regele Filip a mobilizat o armată de 12.000 de oameni, formată din aproximativ 8.000 de cavaleri călare și 4.000 de arcași genovezi angajați. La Crecy, Edward și-a oprit armata și s-a pregătit pentru asaltul francez. Târziu în după-amiaza zilei de 26 august, armata lui Filip a atacat.
Arbaletiștii genovezi au condus asaltul, dar au fost în curând copleșiți de cei 10.000 de arcași ai lui Edward, care puteau reîncărca mai repede și puteau trage mult mai departe. Arcașii s-au retras apoi, iar cavalerii francezi călare au încercat să pătrundă în liniile de infanterie engleze. În atac după atac, caii și călăreții au fost doborâți de ploaia nemiloasă de săgeți. La căderea nopții, francezii s-au retras în cele din urmă. Aproape o treime din armata lor zăcea ucisă pe câmpul de luptă, inclusiv fratele lui Filip, Carol al II-lea de Alencon, aliații săi, regele Ioan de Boemia și Ludovic al II-lea de Nevers, precum și alți 1.500 de cavaleri și scutieri. Filip însuși a scăpat cu o rană. Pierderile englezilor au fost mai mici de o sută.
Bătălia a marcat declinul cavalerului călare în războiul european și ascensiunea Angliei ca putere mondială. De la Crecy, Eduarda mărșăluit spre Calais, care i s-a predat în 1347.
