Povestea este din 1951, perioadă crâncenă pentru România. Comunismul se instalase, militarii ruși rămăseseră aici după ce ne ”eliberaseră de sub jugul fascist”, iar problema Tezaurului depozitat la Moscova nici nu putea fi atinsă în discuțiile cu sovieticii.
Eram o țară învinsă, deși din august 1944 ne număram printre învingătorii Marelui Război. În niciun caz nu păream a fi o țară care să livreze tone de aur peste ocean.
Atunci, în 1951, în centrala CIA este primită o telegramă, o continuare a unui raport pe o problemă de interes: Argentina primise mai multe transporturi de aur, transferat din Elveția. Problema fusese ridicată, se pare, de presa din Țara Cantoanelor.
Iată textul telegramei despre care cred că nu a mai fost publicată la noi, text ajuns în centrală la 30 noiembrie 1951:
Goana după aur
Raportul următor este o continuare a acțiunii de clarificare a problemei transportului de aur plecat din România și ajuns în Argentina, în februarie 1951.
1. Pe 10 februarie 1951, un transport de 9.002 kilograme de aur a ajuns în Buenos Aires. Un alt transport de 10.557 kilograme de aur a ajuns pe 15 februarie 1951. Acest total de 19.559 kilograme achită suma datorată Argentinei de România, ca urmare a balanței pozitive a raporturilor comerciale dintre cele două țări.
2. Știrea din presa elvețiană, din 14 februarie, despre 9 tone de aur, face referire, fără îndoială, la cele ajunse în Argentina pe 10 februarie.
Știrea elvețiană din 22 februarie, despre aproape 20 de tone trimise în două transporturi, se referă, probabil, la cele 9 tone ajunse pe 10 februarie plus cele peste 10 tone și jumătate care au ajuns pe 15 februarie.
3. Se consideră că doar aceste două transporturi de aur au ajuns în Argentina din România și confuzia că ar fi fost trei transporturi este din cauza celei de a doua știri din presa elvețiană, care a adunat cantitățile de aur din cele două transporturi și a considerat că e vorba de o nouă livrare.
Din 15 februarie încoace nu există nicio informație despre un alt transport de 9 tone de aur care să fi ajuns în Argentina din România.”
Deslușirea misterului
Prima întrebare este ce putea cumpăra România din Argentina de aproape 20 de tone de aur? Documentele desecretizate nu mai fac alte mențiuni asupra acestei afaceri, așa că am căutat în alte părți. Un posibil răspuns vine tocmai din colecția ”Săptămânalul de comerț exterior” (Foreign Commerce Weekley), anuarul din 1947.
Aici, la o notiță din 22 noiembrie 1947, este anunțată încheierea unei înțelegeri comerciale și financiare între România și Argentina. Documentul fusese semnat la Buenos Aires, pe 10 octombrie 1947. Documentul era girat de Guvernul Petru Groza.
Cele două țări se obligau să facă schimburi comerciale, oferindu-și reciproc facilități fiscale, administrative și procedurale.
România urma să importe piele prelucrată și neprelucrată, extract de tanin din arborele de quebracho și fire de lână! Prin tratat se stabilesc și cantitățile minime sau maxime din fiecare produs ce urma a fi importat în România.
Argentinienii urmau să-și aleagă ce importă din România, materii prime sau produse finite. ” În condițiile acestui acord, Argentina acordă un credit de 25.000.000 USD, pentru achiziționarea de produse argentiniene pentru a fi utilizate exclusiv pentru consumul intern în România sau pentru cerințele industriei românești. Cu toate acestea, acest credit al Băncii Centrale a Argentinei se acordă numai contra depozitului de aur, în valoarea de 25.000.000 dolari, din Banca Națională a Elveției, și se prevede în mod expres că Argentina va deschide un cont corespunzător acestui credit, în numele Bancii Naționale a României.”
După care sunt enumerate cheltuielile ce urmau a fi acoperite, achiziții făcute de Institutul de Pormovare a Comerțului din Argentina, depozitare, transport.
Înțelegerea intra în vigoare la 10 zile de la semnare și era valabilă până pe 31 iulie 1950.
Întrebare
Mai rămâne o întrebare, dacă informațiile din telegramă sunt reale în privința cantității transferate, ce am făcut cu piei, tanin și lână de atâta bănet și de ce nu s-a achitat cu numerar, preferându-se plata în aur?
Poate vom afla.
