1989. Cădea Zidul Berlinului, picau liderii comuniști, dar Ceaușescu a preferat să ignore și să intensifice propaganda

 

Anul revoluționar 1989, al fierberii generalizate în Europa de Est, a fost unul cu implicații extraordinare în plan intern.

După căderea Zidului Berlinului și frământările de la Sofia, la 17 noiembrie a început la Praga Revoluția de Catifea.

Mișcare revoluționară pașnică, Revoluția de Catifea avea să ducă la pierderea monopolului puterii de Partidul Comunist din Cehoslovacia și revenirea țării la democrație.

Demers

Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe continuă seria de prezentări a unor documente declasificate și imagini din agitatul an 1989, din perspectiva diplomatică.

Episodul dedicat declanșării Revoluției de Catifea reamintește un element esențial: tabloul intern.

La București, Nicolae Ceaușescu a ales să ignore atât semnalele interne, dar mai ales pe cele din plan extern, respectiv căderea Zidului Berlinului, schimbarea din funcție a liderilor și a regimurilor comuniste de la Varșovia, Praga, Sofia, Berlin și a dispus în contrapondere, ca măsurile de propagandă și control asupra societății să se intensifice, prin adoptarea unor planuri în acest sens la nivelul ministerelor, al sindicatelor, în marile întreprinderi etc.

Ce făcea Ceaușescu

Organizarea strictă a celui de-al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român (PCR), desfășurat noiembrie 1989, a vizat în primul rând evitarea oricăror încercări de contestare a lui Ceaușescu la realegerea în funcția de secretar general al PCR.

Nicolae Ceaușescu nu agrea nicio schimbare sau vreun plan de reformă, urmărind doar supraviețuirea cu orice preț a regimului comunist și păstrarea puterii personale, este concluzia Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

Cursul evenimentelor îi era potrivnic

Cursul evenimentelor părea însă potrivnic acestor planuri, mai scrie sursa citată, care prezintă documente diplomatice declasificate privind Revoluția de Catifea din Cehoslovacia, precum și fotografii de epocă și comentarii despre ce s-a întâmplat atunci la Praga.

”La 17 noiembrie se celebrează Ziua Internațională a Studenților, eveniment care își are originea în comemorarea evenimentelor din anul 1939, când universitățile cehe au fost devastate de naziști și un număr de studenți și profesori au fost uciși iar alții închiși în lagăre de concentrare, ca urmare a protestelor împotriva ocupației Cehoslovaciei.

La finele anilor ’80, guvernele aflate la putere în țările central și est-europene își pierduseră orice credibilitate, iar din punct de vedere economic se aflau în pragul colapsului.

URSS abandonează

Pe fondul propriei situații economice precare, Uniunea Sovietică a fost nevoită practic să renunțe la susținerea economică a țărilor din regiune.

Semnale în acest sens au fost trimise chiar de către liderul sovietic, Mihail Gorbaciov care le-a atras atenția omologilor est-europeni asupra faptului că nu ar trebui să se opună presiunii populare pentru schimbări în plan politic și i-a încurajat să negocieze cu forțele de opoziție.

Politica reformatoare a lui Gorbaciov și acordul încheiat în aprilie 1989 în Polonia între mișcarea Solidaritatea și autorități au avut un rolul amplificator, al unui „bulgăre de zăpadă”, care după declanșare a condus la înlăturarea regimurilor comuniste din întreaga Europă Centrală și de Est.

Neintervenția Uniunii Sovietice a asigurat succesul mișcărilor de înlăturare a regimurilor comuniste.

Miliția atacă studenții

La 17 noiembrie 1989 miliția cehoslovacă a atacat miile de studenți care comemorau evenimentele din 1939 și totodată protestau la adresa regimului comunist.

Acest eveniment a provocat începerea unei serii de demonstrații de protest fără precedent împotriva regimului.

A fost creat Forul Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul Partidului Comunist Cehoslovac se dădeau lupte pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husák și reformiștii lui Ladislav Adamec.

După greva generală din 27 noiembrie 1989 și în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea.

 

Primele alegeri democratice

Gustáv Husák, până atunci un mare promotor al ortodoxiei comuniste, a devenit, la 10 decembrie, președintele Republicii.

Evenimentele s-au precipitat, și, înainte de sfârșitul anului 1989, Vaclav Havel a ajuns la șefia statului, iar Alexander Dubček la președinția Parlamentului. În iunie 1990 au avut loc primele alegeri democratice.

Telegrame la București

Evenimentele din Cehoslovacia au fost urmărite îndeaproape de diplomații României socialiste acreditați la Praga, aceștia informând prompt Bucureștiul.

Așa cum se poate observa din documentele anexate, telegrama cifrată transmisă în 20 noiembrie 1989 de la Ambasada din Praga a fost redirecționată personal lui Nicolae Ceaușescu, Elenei Ceaușescu și lui Iulian Vlad, șeful Securității”.