18 iulie 1959: execuția membrilor grupului de rezistență anticomunistă condus de Toma Arnăuțoiu
Toma Arnăuțoiu, locotenent de cavalerie, (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș – d. 18 iulie 1959 (executat în penitenciarul din Jilava), a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă de la Nucșoara, format în primăvara anului 1949.
A urmat Liceul Militar, iar în anul 1942 a fost admis la Școala de Ofițeri de Cavalerie „Regele Ferdinand I” de la Târgoviște. Un an mai târziu este detașat stagiar la Regimentul de Gardă Călare (cu gradul de elev sergent). La 15 aprilie 1944 este avansat la gradul de sublocotenent și absolvă Școala de Ofițeri de Cavalerie, clasându-se al patrulea în promoția sa. În septembrie 1944 a fost trimis pe front în războiul contra Germaniei naziste, în Iugoslavia și Ungaria. La 1 noiembrie 1944 a fost decorat cu Ordinul Coroana României, cl. a-V-a, cu spade și cu panglică de Virtute Militară și Frunze de Stejar (conform O.Z. nr. 244/1944). La 26 decembrie 1944 a fost rănit în luptele din Ungaria. După trei luni de spitalizare revine în activitatea militară la Cercul Teritorial Gorj și apoi la Regimentul 5 Roșiori.
La 20 iunie 1946, Toma Arnăuțoiu, este mutat la Regimentul de Gardă Călare din București. La 6 august 1947 este avansat la gradul de locotenent, iar în data de 9 august 1947 este trecut în rezervă, conform I.D. nr. 1652/07.
În iarna anului 1948, lt. Toma Arnăuțoiu, a fost contactat de col. Gheorghe Arsenescu, și a discutat cu acesta de mai multe ori despre posibilitatea organizării unui grup de rezistență anticomunistă. Grupul urma să intervină pentru a neutraliza autoritățile locale în momentul în care declanșarea anticipatului război dintre anglo-americani și Uniunea Sovietică ar fi deschis calea spre schimbarea regimului comunist din România.
În luna martie 1949, în momentul plecării în munți, grupul era format din 16 membri
Grupul condus de Toma Arnăuţoiu (în care au intrat Petre Arnăuţoiu, Maria Plop, Titu Jubleanu, Maria Jubleanu, Constantin Jubleanu, iar ulterior şi Ion Marinescu) a rezistat mai mulţi ani, ducând lupte cu Securitatea, înregistrând pierderi proprii, dar provocând mult mai multe în rândurile forţelor represive. În cele din urmă, partizanii au intrat într-o totală şi cvasiperfectă clandestinitate, fapt datorat în bună măsură unei destul de largi şi loiale reţele de susţinători (un rol aparte l-au avut Marinica Chircă şi Elisabeta Rizea).
Deoarece nu se putea ascunde ușor de trupele de securitate care începuseră să scotocească zona, dar și din cauza diferențelor de opinie în legătură cu tactica ce ar fi trebuit adoptată, grupul s-a scindat în iulie 1949: o parte dintre membri au rămas împreună cu col. Arsenescu, iar ceilalți sub conducerea lui Toma Arnăuțoiu.
În noiembrie 1949 col. Arsenescu părăsește grupul, iar oameni rămași alături de el vor fi arestați. Col. Arsenescu a trăit ascuns până în anul 1960, când a fost arestat și condamnat la moarte.
Urmărit neîncetat timp de nouă ani, grupul din ce în ce mai restrâns, rămas sub comanda lui Toma Arnăuțoiu, s-a confruntat direct cu trupele de securitate, o parte dintre membrii săi fiind arestați sau uciși.
Însă în mai 1958 ultimii membri ai grupului au fost capturaţi prin trădare (unul s-a sinucis la capătul unei lupte), la fel ca mulţi dintre susţinătorii lor.
Punând în practică un plan de șantaj și racolare a lui Grigore Poenăreanu, fost coleg de școală al lui Toma Arnăuțoiu, plan în care locțiitorul șefului Direcției Securității Pitești, cpt. Nicolae Pleșiță (ulterior ajuns general), a avut un rol important, Securitatea a reușit să-i prindă. La 20 mai 1958, frații Arnăuțoiu și Maria Plop au fost arestați. Constantin Jubleanu, a refuzat să se predea și a fost ucis în schimbul de focuri cu trupele de securitate.
Toma Arnăuțoiu, fratele său Petre și alți 14 oameni care i-au ajutat timp de nouă ani, au fost condamnați la moarte și executați în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la penitenciarul Jilava, iar alți peste 100 au fost condamnați la închisoare.
Represiunea a fost cumplită şi extinsă, mai multe loturi au fost judecate de Tribunalul Militar Bucureşti în 1959, acordându-se 16 condamnări la moarte, inclusiv Toma Arnăuţoiu, dar şi numeroşi ani de temniţă.
Grupul de rezistenţă Toma Arnăuţoiu a fost considerat printre cele mai importante din România, lungi perioade de timp fiind pus de Securitate chiar în capul listelor privind „bandele din munţi”.
