Online

14 februarie: Noaptea în care Iadul s-a pogorât peste Dresda

 Adrian Pătrușcă
14 februarie: Noaptea în care Iadul s-a pogorât peste Dresda

Timp de 15 ore, „Florența de pe Elba” a fost ținta celui mai nimicitor bombardament din al II-lea Război Mondial, cu excepția celor de la Hiroshima și Nagasaki.

De la începutul războiului, Winston Churchill a dat ordin „Bomber Command” a Royal Air Force să distrugă obiectivele strategice ale inamicului. Premierul vrea astfel să ridice moralul concetățenilor săi, greu afectat de bombardamentele aviației germane asupra orașelor britanice.

„Bomber Command” lansează mai întâi atacuri asupra unor obiective industriale și noduri de comunicații germane. Totuși, aceste raiduri chirurgicale se dovedesc din ce în ce mai costisitoare și ineficiente.

Churchill ia decizia de a-l numi pe generalul Arthur Harris în fruntea „Bomber Command” și, pe 14 februarie 1942, autorizează bombardamente masive extinse asupra unor zone urbane. Scopul era de a provoca o revoltă a populației germane împotriva lui Hitler.

Britanicii vor arunca asupra Germaniei 1,35 milioane de tone de bombe până la sfârșitul războiului, potrivit Overall Report (European War), United States Strategic Bombing Survey, 30 september 1945), citat de Herodote.

Dresda reprezintă punctul culminant al acestei strategii britanice. Fosta capitală a regatului de Saxa fusese supranumită „Florența de pe Elba”, din cauza splendorilor sale culturale și arhitectonice. În ultimele săptămâni de război, afluxul de refugiați face ca populația orașului să crească de la 600.000 la un milion de locuitori.

Bombardamentul apocaliptic din noaptea de 13 spre 14 februarie 1945 survine exact când aceste sute de mii de refugiați încercau să șteargă amintirea ororilor războiului organizând un carnaval.

Într-un interval de 15 ore, au loc patru raiduri ale bombardierelor și avioanelor de vânătoare anglo-americane, care aruncă circa 7000 de bombe incendiare cad asupra Dresdei, distrugând peste jumătate dintre locuințe și un sfert din zona industrială, ceea ce arată că ținta principală au reprezentat-o civilii. Bombele au folosit termit (un amestec de pulbere de aluminiu cu oxid de fier). De asemenea, se bănuiește că au fost utilizate și bombe cu fosfor, dar Londra și Washingtonul au respins acuzația.

O mare parte a orașului este transformată în cenușă și odată cu ea 35.000 de persoane. Dintre acestea, au fost identificate 25.000. Multe dintre victime au fost pur și simplu nimicite, transformate în fum, din cauza temperaturii care atinge uneori 1000 de grade produse de bombele incendiare.

Cifra de 35.000 de victime este rezultatul cercetărilor unui grup de istorici mandatați de municipalitatea Dresdei. Istoricul german Jörg Friedrich, care nu este deloc amabil cu Aliații, vorbește de 40.000 de morți în cartea sa Der Brand (Incendiul).

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric