Pe 13 aprilie 1711, Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei între 1710 și 1711, şi ţarul Petru cel Mare au semnat Tratatul de alianţă dintre Moldova şi Rusia.
Cronicarul Ion Neculce, martor ocular, menționează: „…caimacamii, împreună cu alți boieri și orășeni mai bătrîni de cinste și mitropolitul cu tot clirosul, i-au ieșit cu toții înainte, afară din Iași, și frumos tîmpinîndu-i, l-au primit cu toată inima…”.
Petru cel Mare, pornind pe jos, a vizitat orașul, plimbându-se pe ulițele Iașului, întovărășit numai de trei ofițeri.
Cu acest prilej, țarul a vizitat mănăstirile Trei Ierarhi, Golia și Sf. Nicolae Domnesc, admirând și lăudând frumusețea lor.
Dimitrie Cantemir a găsit acum momentul potrivit pentru a dezvălui boierilor o parte din condițiile Tratatului de la Luțk.
Ei au fost chemați în casele spătarului Dediul și acolo ministrul conte Golovkin le-a lămurit textul punct cu punct.
Câțiva boieri, în frunte cu Iordache Ruset s-au împotrivit prevederilor privind instituirea domniei ereditare în Moldova. Pentru a se curma opoziția, Iordache Ruset a fost exilat la Soroca.
Dimitrie Cantemir s-a alăturat lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, dar n-a plasat Moldova sub suzeranitate rusească.
După ce armata rusească și contingentele moldovenești au fost înconjurate de uriașa armată a marelui vizir Mehmed Pașa și au fost înfrânte de turci în Bătălia de la Stănilești (iulie 1711) – ținutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce în Moldova, s-a refugiat în Rusia, unde a rămas cu familia sa.
În ziua de 16 iulie 1711, Dimitrie Cantemir părăsește pentru totdeauna orașul Iași, trece Jijia la Popricani și se întâlnește cu Petru cel Mare la Semeni (sat care face parte în prezent din raionul Ungheni), unde există până în prezent un monument al întâlnirii lor numit în popor Zamkă.
Printre demnitarii care au pribegit cu domnul peste hotare s-au aflat : hatmanul Ion Neculce, marele ban Savin Zmuncilă, marele paharnic Gheorghiță Mitre, marele portar Iordachi Aristarh, marele comis Pavel Rugină, vornicul Ilie Abaza, serdarul Mogâlde ș.a.
În Encyclopedia Britannica, ediția a IX-a, se menționează că Petru cel Mare a refuzat să-l predea pe aliatul său către Turcii victorioși la Stănilești și l-a luat cu el în Rusia.
Dezastrul de la Stănilești și refugierea lui Cantemir peste Nistru au dus la anularea actului rezultat din acceptarea prevederilor Tratatului de la Luțk. Dimitrie Cantemir a stat în Rusia doisprezece ani, până la moarte, în 1723.
Foto: Gravură poloneză, reprezentându-l pe Dimitrie Cantemir în timpul domniei (1710 – 1711)
