Încă din 1937, România ajunsese sub controlul unui guvern fascist care semăna foarte mult cu cel al Germaniei, inclusiv cu legi anti-evreiești similare. Regele României, Carol al II-lea, a dizolvat guvernul un an mai târziu din cauza unei economii care a eșuat și l-a instalat pe Patriarhul Ortodox al României ca prim-ministru, este varianta prezentată history.com.
Dar moartea patriarhului a provocat o agitație reînnoită a organizației paramilitare fasciste a Gărzii de Fier, care a încercat să impună ordinea.
În iunie 1940, Uniunea Sovietică a anexat două provincii românești, iar regele a căutat un aliat care să-l protejeze și să calmeze extrema dreaptă în interiorul propriilor sale granițe.
Așadar, la 5 iulie 1940, România s-a aliat cu Germania nazistă – doar pentru a fi invadată de „aliatul” său ca parte a strategiei lui Hitler de a crea un imens front de est împotriva Uniunii Sovietice.
Regele Carol a abdicat la 6 septembrie 1940, lăsând țara sub controlul premierului fascist Ion Antonescu și al Gărzii de Fier.
În timp ce România recucerea teritoriul pierdut în fața Uniunii Sovietice atunci când germanii au invadat Rusia, a trebuit, de asemenea, să suporte folosirea resurselor sale de către germani, ca parte a efortului de război nazist.
Pe lângă preluarea controlului asupra puțurilor de petrol și a instalațiilor petroliere ale României, Hitler luat și alimente din România – provocând o lipsă de alimente pentru români.
