După ce a devenit şef al statului, Franco a preluat frâiele Consiliului Naţional de Apărare (Junta de Defensa Nacional), organ naţionalist care coordonase până atunci forţele antirepublicane din Spania.
Astfel se instala o dictatură, iar Franco primea titlul de „Caudillo” (lider), scrie history.info.
Dictatura a durat 40 de ani, perioadă în care viaţa politică a tării a fost marcată de scoaterea în afara legii a tuturor partidelor politice, cu excepţia Mişcării Naţionale.
În 1975, odată cu moartea lui Franco, este reinstaurată monarhia şi pe tronul Spaniei urcă regele Juan Carlos I de Bourbon.
Termenul de „Caudillo” deriva cel mai probabil din latinescul „capitellum”, care la rândul său deriva de la cuvântul „caput” (cap).
Titlul de „Caudillo” a fost folosit într-o manieră similară şi pentru „Fuhrer” la Adolf Hitler sau pentru „Duce”, la Benito Mussolini.
De exemplu, în Spania, expresia „Una Patria, un Estado, un Caudillo” (O patrie, un stat, un lider) a fost folosită în manieră similară în Germania, cu “Ein Volk, ein Reich, ein Führer” (O naţiune, un stat, un lider), scrie sursa citată.
„Francisco Franco, Caudillo de España por la Gracia de Dios”/„Francisco Franco, Liderul Spaniei prin Voia lui Dumnezeu”: aceasta era inscripția bătută pe toate monedele spaniole începând cu decembrie 1946, prin decizia unanimă a Plenului parlamentului (Cortes Generales).
A fost unul dintre multele omagii totale, deșănțate, aduse generalului ferrolez (născut pe coasta atlantică a Galiciei, la Ferrol, pe 4 decembrie 1892).
Pasiunea pentru putere (căreia îi stă mărturie legea din 8 august 1939, prin care Francisco Franco s-a autoproclamat şef de stat pe viaţă) şi anticomunismul au fost cele două resorturi majore ale acţiunii lui Franco, dictator până la moarte.
