În 1941, Zoya Kosmodemyanskaya, în vârstă de 18 ani, a fost executată de trupele germane după ce le-a adresat colegilor ei luptători din rezistență un ultim strigăt de încurajare: „Nu mi-e frică să mor, tovarăși. Este o fericire să mori pentru poporul tău!”. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în întreaga Uniune Sovietică s-a […]
Acces restricționat. Dacă doriți să citiți acest articol, mergeți pe edituradecarte.ro și achiziționați ediția Ianuarie 2024