Pentru unii, la începutul secolului 20, gândul de a-ți forma singur numărul de telefon a fost înfricoșător.
În 1930, Senatul american a preluat problema presantă a noilor telefoane fără centraliste, adoptând următoarea rezoluție, luată când au fost instalate telefoane cu disc în birourile Congresului:
”Întrucât telefoanele cu disc sunt mai dificil de operat decât telefoanele manuale; și întrucât senatorii sunt obligați, de la instalarea noilor posturi telefonice în birourile de pe Capitol Hill, să îndeplinească atribuțiile operatorilor de telefonie pentru a beneficia de servicii; și întrucât telefoanele cu disc nu au reușit să accelereze serviciul de telefonie; așadar, s-a decis că administratorul Senatului este autorizat și îndrumat să ordone Chesapeake și Potomac Telephone Co. să înlocuiască aparatele de telefoanie manuală în termen de 30 de zile de la adoptarea acestei rezoluții, toate telefoanele cu disc pentru formarea numărului din clădirea Senatului de pe Capitol Hill și în clădirea de birouri a Senatului.”
Senatorii au sperat că măsura va convinge compania de telefonie să elimine telefoanele din întregul Washington DC, nu doar Capitol Hill. Propunerea a trecut și, deși senatorii mai tineri au preferat să-și formeze propriile numere, decât să aștepte ca un operator să le facă legătura cu interlocutorii, telefoanele au fost interzise. Cel puțin temporar. Mai târziu s-a făcut un compromis, care a permis senatorilor să aleagă tipul de telefon pe care îl doreau pentru biroul lor.
