În octombrie 1986, jurnalistul american David Binder realiza un interviu-eveniment cu Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România.
Trimisul New York Times surprindea atât de bine realităţile înfiorătoare care în cele din urmă aveau să joace un rol important peste numai trei ani.
„În viaţa de zi cu zi a celor 23 milioane de români ciupeşte pantoful de fier al sistemului lui Ceauşescu.
România exportă mari cantităţi de carne şi legume în ţările europene, în timp ce rezervele de acasă ating nivelul critic. Un articol neînsemnat ca piperul negru este unul dintre miile de bunuri de consum care nu mai este importat într-un demers de austeritate care ţinteşte lichidarea datoriei externe de 6,6 miliarde dolari.
Dacă vrei zahăr la cafeaua de dimineaţă într-un hotel de categoria A, ospătarul ajunge la buzunar, extrage un singur pliculeţ cu zahăr şi ţi-l înmânează solemn.
Într-o ţară ale cărei puţuri produc 12 milioane tone de petrol anual, benzina este raţionalizată periodic. Încă o dată, pantoful de fier al lui Ceauşescu ciupeşte.
Bazându-se pe ceea ce mult timp a fost o mare industrie petrolieră, regimul din prezent a construit o imensă capacitate de rafinare. Acum că piaţa globală a produselor rafinate s-a prăbuşit, România este încă încălecată de acordurile de achiziţie a petrolului sovietic la preţurile de pe piaţa mondială şi pe are îl transformă în benzină, vândută apoi în străinătate, dar cu pierderi.
Un şofer de la compania de stat Maxi-Taxi se plânge amar: «Ei îmi dau 15 litri pe zi, care îmi ajung cam 150 km. Asta înseamnă o jumătate de zi de condus. Ce ar trebui să fac?»
Ceea ce face el şi fac aproape toţi românii este să participe la o doua economie, în care moneda standard este reprezentată de dolarii americani, de ţigările americane cu filtru şi de cafeaua vieneză, şi în care schimbul este metodă de comerţ.
Unele dintre cele mai mari deficienţe sunt în sectorul energetic. Rezervele de combustibil sunt adesea scăzute, astfel că luminile sobei se sting. În timpul ultimelor două ierni, România a fost prinsă că fura energie de la o hidrocentrală pe care o are în comun cu Yugoslavia.
Prima centrală nucleară a ţării ar fi trebuit să fie gata anul trecut, dar acum se vorbeşte despre 1989”, nota Binder în materialul al cărui titlu era „Cultul lui Ceauşescu”.
Î
