“Why Me Lord” e scrisă, în 1972, de Kris Kristofferson, într-o perioadă în care mulţi eroi ai perioadei hippy regăseau cumpătarea şi se căiau pentru excesele hedoniste sau halucinogene. Pentru el, aşa cum avea să mărturisească mai târziu, era şi mai greu. O pierduse pe Janis Joplin şi prea repede o găsise pe Rita Coolidge, noua iubire părându-i uneori un păcat, motiv pentru care s-a şi încheiat relația lor cu un divorţ de răsunet.
Iată piesa în interpretarea autorului, ”secondat” de Willie Nelson, Johnny Cash și Waylon Jennings:
“Why Me Lord” a cucerit prin modul absolut bărbătesc în care un om se poate ruga şi mulţumi Creatorului său pentru tot ce a primit, bun sau rău. E o rugăciune ce se spune în picioare, nu în genunchi, stând ferm, nu dansând ca în muzica gospel, privind drept în ochi, dacă se poate spune aşa, o icoană, lucru de neînchipuit până atunci. E o manifestare nu a slăbiciunii umane, cum suntem uneori tentaţi să vedem rugile, ci a forţei ce o poţi obţine comunicând cu El.
Johnny Cash a cântat piesa în anii ’70, devenită un succes în versiunea lui Kristofferson, şi a vrut să o includă şi pe albumul său din 1981, The Baron. Producătorul Bill Sherill a gândit o combinaţie de excepţie pentru această melodie, un duet inedit cu Ray Charles. Acesta a acceptat să fie “vioara a doua”, făcând acompaniamentul la pian şi backing vocals. Caseta cu imprimarea nu a mai fost folosită pentru că managerii lui Cash nu au crezut în succesul ei. În 2010, caseta a fost găsită într-un depozit din New York de o femeie ce a cercetat corespondenţa dintre Cash şi Charles şi a aflat de înregistrare. Mergând pe firul poveştii, în martie, femeia a dat de ea cu ajutorul unui bătrân inginer de sunet. Ea este acum cuprinsă într-un album cu mai multe înregistrări inedite făcute de Charles, lansat în acea toamnă. Acum o ascultaţi şi voi şi poate măcar pentru o secundă vă imaginaţi privind o icoană drept în ochi și spunând, doar ca să vă reamintiţi, “Iisuse, sufletul meu e în mâinile Tale!”.
Înregistrarea pierdută și regăsită dintr-o întâmplare este cu adevărat memorabilă. În zile tulburi, cum sunt cele prin care trecem, este ca o rază de soare:
Foto: captură youtube.com
