Violuri, jafuri și beții. Teroarea se dezlănțuie în România

 

Ofițerul german Gerhard Velburg povestea, în cartea sa „Rumanische Etappe, Der Weltkrieg, wiw ich ihn sah”, ce a văzut în România ocupată în perioada 1916-1918.

Ofițerul german vine în România prin Orșova, în decembrie 1916. La Craiova, defilările învingătorilor și „unele dame elegante”, cu rochii prea scurte, zâmbind. Dar ”multe femei în vârstă plâng”.

Nepotrivire între bogăție și sărăcie. Mulți vorbesc nemțește.

Soldați germani beți. „Nicio ființă femeiască nu e lăsată a trece fără să i se arunce o vorbă, fie tânără sau bătrână, convenabilă sau ba”.

La Balș, autorul aleargă după fete. La Piatra Olt descoperă ura țăranului contra boierului.

Preotul le dă ouă nemților.

La Bucureșți „fete germane” întreabă soldații dacă rămân de Crăciun. Ofițerul nostru află „cocote cu brațe goale” și „artiste germane” vopsite și cu monoclu. La „Trocadeo” „fiecare soldat german își are fata, și ofițerii.

Pretutindeni, nemți beți cad pe străzi.

Pe Calea Victoriei cască ochii la vitrine, unde vede lucruri de mult dispărute din Germania. Și săpun ieftin!

Ofițerii bulgari se reped să cumpere giuvaiere. Pe stradă persoane vopsite și parfumate.

Un neamț e încântat de cizmele de damă înalte, vrea să-i ducă nevestei o pereche. Doi ofițeri unguri măsoară picioarele femeilor, „restul nu-i interesează”.

Pe 30 decembrie, vânătoare la Riegler după femei.

Noaptea face foc cu mobila casei.

La Fetești iau țăranilor carnea porcilor, taie o oaie, fură găini. A doua zi, critică țăranii care aruncă gunoiul în Dunăre.

Într-un sat, nemții sunt rugați să apere femeile de bulgari, care prădaseră primăria. Ruși și bulgari au băut tot alcoolul.

În vii, pândesc bulgarii „după vite și femei”.

Fetele au fugit în baltă, ei aleargă după babe. Pe când cei opt nemți din Fetești se tem de un atac al țăranilor, aud cântece de Crăciun și văd copii umblând din casă în casă… se miră că s-au trezit la cinci dimineața.

La plecare, localnicii îi încarcă de bunătăți pe soldații dușmani.

Se iau măsuri contra bulgarilor care zvântă păsările. „Și doar trebuie să ne batem cu românii, nu cu bulgarii”.

La Slobozia s-au schimbat focuri între germani și bulgari, opt morți. Peste tot, „bande de hoți bulgari”. În ciuda nemților, trec porci peste Dunăre în Dobrogea.

Dilema dinților frumoși

Primește ordin de la București să ia oamenilor toată hrana, în afară de 750 grame de porumb zilnic de fiecare cap, „dar va fi greu, căci atunci oamenii mor de foame”.

Autorul se miră cum au țăranii așa de frumoși dinți fără a întrebuința peria și crede că e din cauza consumării porumbului, nu a superiorității de rasă.

Birtășița Paraschiva e nevoită să le strige subofițerilor beți: „popa german e în casă”.

Primarului Niculescu i se cer în căsătorie cele trei fete care au făcut studii superioare.

„Zilnic descoperim o nouă cârciumă”. La bulgarul Velicu și la Nedelcu Costescu beau toate națiile, cu bulgarii în frunte. Cu toată abureala din cap, ofițerii bulgari, întrebați dacă vreau Dobrogea și Macedonia, spun că li s-a urât de război, mai bine „Bulgaria Mică”.

La Jegălia, administratorul Dinescu condamnă, în numele păcii, pe „Brătianu, Hindenburg, împăratul Wilhelm, regele Ferdinand”, dar tot vrea să ajungă în Bulgaria ca să se răzbune.

La Hagieni, fata de 16 ani a unei familii e „măritată” cu un ofițer german, care îi minte că după război se va întoarce să facă agricultură în sat.

La Săveni sunt ținuți ostatici „primarul Bucureștilor”, doi episcopi și evreii Rosenthal și Grauer.

În tren spre București, cu bulgari, îl dezgustă cum mănâncă, duhnind a usturoi.

Austriecii sunt considerați de clasa a doua, însă bulgarii, adesea zdrențăroși și în opici, sunt plini de păduchi. „De mirare că frăția de arme cu ei nu s-a prăpădit de mult”.

În București, pretutindeni petrecere.

Pacea de la București. „Nicio agitație bucuroasă în masele populare, nimic bătător la ochi nu se vede în aspectul străzilor. Abia se cumpără numerele speciale”.

Unii așteaptă defilarea comisiei de pace, despre care s-a vorbit. E o „decepție” generală, mai ales că ocupația rămâne.

Răpirile de teritoriu dor adânc, ca și robia economică. „Pe străzi și în restaurante domnește azi tăcere de mormânt” (7 mai). Se protesta contra „păcii de foame”. Vom muri de foame, spune unul, dacă nu vine pacea generală.

Nicolae Iorga, care a făcut recenzia cărții, rezuma: „La ocupanți, întâi pasiune de distrugere, apoi lăcomia satisfacerii poftelor animalice. La ai noștri, afară de excepții în clasele de sus, creștină resemnare, nesfârșită bunătate, și față de dușman.

Avem, astfel, în această carte de absolută sinceritatea o prețioasă mărturie, care ar trebui cunoscută și în cercuri mai largi”.