„Drumul trece peste dealuri abea ondulate și se coboară în văi vărgate ca un covor de holde de porumb și lanuri de grâu (…)
Cu chiu, cu vai, ajungem în valea Țibăneștilor. Pe dealul din față se resfiră satul, acoperit de livezi, dominat de clopotnița bisericei și risipit ca o turmă de oi albe la poalele pădurei. La mijloc se vede acoperișul de tablă roșie al conacului boeresc”.
Nicolae Iorga își amintea că la moșie Carp „era cu mult mai mult el însuși, cel ascuns de privirile tuturora, decât pe larga scenă a vieții, pe care a umplut-o cu convingerile sale, bune-rele, dar totdeauna oneste!”. Jurnalistul Cocea constata că „la 76 de ani, d. Carp e voinic și vesel ca un om tânăr”.
Agricultura reprezenta pentru Petre P. Carp nu numai un mijloc de subzistență, ci și o pasiune.
Gustul pentru agricultură
Iată ce scria ziarul Epoca în 1887: „Ori cine, care are puțin gust de agricultură, ar rămâne minunat de modul cum sunt îngrijite ogoarele, bălțile, pădurea, dar mai ai multe altele de vĕzut, multe de admirat, multe de apreciat la Țibănești de ‘ți plac artele, cărțile frumoase ori vinurile bune”.
Cerealele, brânza de oaie, lâna, mierea și ceara de la Țibănești erau vândute pe piața românească și pe cea internațională, inclusiv la Viena.
La Țibănești ziua începea în zori și se termina odată cu apusul soarelui. Petre P. Carp se trezea devreme dimineața și de aceea seara se culca tot devreme.
Toți cei aflați la conac (familie, invitați etc.) erau nevoiți să îi urmeze exemplul.
„Nu se îngăduia nimănui să întârzie de miezul nopții, iar la Țibănești miezul nopții era – după cum spunea c’o umbră de zâmbet Carp – la nouă și jumătate. Niciodată nu mi-am adus atât aminte de vremea dela internat”, scria Ion Petrovici.
Muzicant și bucătar
Constantin Gane descria astfel activitățile cu care își ocupa timpul boierul:
„Când nu făcea agricultură, făcea grădinărie. Inactiv nu era niciodată, nu cu gândul în tot cazul. În plimbările sale prin parcul conacului, pe câmp în urma plugului, rumega o chestiune până ajungea la maturitate (…) Când nu era în grădină sau pe câmp, era la masa lui de lucru, scriind; sau întins pe un divan, citind, sau la pian, cântând cu nevasta lui la patru mâini.
Era muzicant, avea ureche bună și cânta bine”.
Pe lângă clipele în care era meloman, boierul mai avea momente în care era gastronom.
Nicolae Petrașcu povestea că omul politic „mergea dimineața la bucătărie, făcea feluri de bucate din imaginația lui, între cari jumările în diferite combinații erau o adevărată ambiție”.
Foto: Caricatură din revista „Furnica” în care Petre P. Carp hrănește porumbeii de la Țibănești în timp ce stă de vorbă cu Alexandru Marghiloman
Sursa: Oameni și locuri din trecut
