Viața de după moarte a unui actor uriaș

 

Dispărut în urmă cu un an, Max von Sydow nu și-a spus ultimul cuvânt. Urmează premiera ultimului său film, un posibil muzeu și dezvăluirea multor amintiri împărtășite cu soția sa, realizatoarea de filme documentare Catherine Brelet.

Invitată luni la RTL, văduva marelui actor suedez, care s-a stins la vârsta de 90 de ani, a anunțat că dorește să facă să trăiască memoria soțului ei cu ajutorul unui muzeu unde să fie expuse diverse obiecte ale acestuia.

„Sunt scrisori de dragoste ale părinților săi, când s-au întâlnit, sunt desene din copilărie, începând cu vârsta de patru ani, toate piesele de teatru ale lui Strindberg pe care le-a rescris de mână. A desenat machiajele. De exemplu, sunt filme în care, la sfârșit, i-au dat măștile”, spune Brelet.

„Sunt o grămadă de lucruri de genul ăsta. Am o comoară imensă.”

Toate aceste obiecte ar putea fi expuse în localitatea franceză Seillans, unde cuplul își alesese să locuiască și să ducă o viață foarte discretă, scrie Le Figaro.

Proiectul unui muzeu este foarte important pentru Catherine, care dorește să perpetueze legătura care o lega de soțul ei:

„Nu ne-am despărțit niciodată timp de 28 de ani, 24 de ore din 24. De aceea spun că acest proiect se va realiza: am nevoie de el.”

Cuplul s-a instalat la Seillans, pe Coasta de Azur, unde au trăit cu o discreție extremă.

„Dorea ca absolut nimeni să nu știe unde trăia. Până și familia ne scria pe o adresă pe care o aveam la Paris. Nu exista nici un mesaj care ajungea în Sud pe numele von Sydow.”

Situația a dat naștere la o mulțime de anecdote. Mai ales atunci când regizorul Martin Scorsese, venit la Paris, s-a mirat că soții – despre care știa că locuiesc în capitala Franței – își iau o cameră la același hotel cu el.

Până când muzeul de pe Coasta de Azur se va concretiza, Max von Sydow mai urmează să apară, postum, într-un lungmetraj intitulat Echoes of the Past.

Regizat de Nicholas Dimitropoulos, filmul are ca subiect masacrul de la Kalavryta, sat ai cărui locuitori au fost uciși de o divizie SS în 1943.

Premiera a fost amânată de mai multe ori din cauza crizei sanitare.

Este ultimul proiect cinematografic la care a participat Max von Sydow, actorul preferat al lui Ingmar Bergman, și care a fost protagonistul unor capodopere precum „A șaptea pecete” (foto – faimoasa scenă a jocului de șah cu Moartea) sau „Fragii sălbatici”.

„A putut lucra până la sfârșit; în ultimii ani, câte patru sau cinci scenarii pe săptămână”, își amintește soția lui. „Am făcut o echipă frumoasă împreună.”