Cunoscut în epocă drept un curtezan care se dădea în vânt după femeile inteligente, cu care putea discuta chestiuni filosofice sentimentale, Titu Maiorescu (celebrul autor al teoriei sociologice a formelor fără fond, profesor, avocat, prim-ministru al României (1912- 1914), ministru de interne și membru fondator al Academiei Române) este prins, în a doua parte a anului 1864 și începutul anului 1865, într-o intrigă amoroasă care va bulversa nu doar mediul universitar al Iașiului, ci și lumea cultural-politică a Bucureștiului.
Acces restricționat. Dacă doriți să citiți acest articol, mergeți pe edituradecarte.ro și achiziționați ediția Noiembrie 2018