Sfântul Simeon a făcut parte din cei Șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului și a predicat Evanghelia lui Hristos în ludeea.
Potrivit istoricului Eusebiu din Cezareea, el a fost al doilea Episcop al Ierusalimului.
După uciderea Sfântului apostol Iacov în anul 62, Sfinții Apostoli l-au ales pe el ca episcop al Ierusalimului.
Episcopul Simeon a păstorit într-o vreme de grele încercări pentru creștinii din Palestina, din pricina deselor răscoale ale iudeilor împotriva stăpânirii romane și din cauza dorinței împăratului Nero (54-68) de a distruge Ierusalimul, acesta fiind cucerit în anul 70 și dărâmat de Titus, fiul lui Vespasian.
La venirea armatei romane conduse de Vespasian, Sfântul Simeon a plecat împreună cu mai mulți creștini din Ierusalim în orașul Pella din Decapolis (Grecia), întorcându-se mai apoi în Ierusalimul rămas în ruină.
Episcopul a suferit multe chinuri în timpul vieții sale fiind suspus supliciilor în timpul persecuțiilor lui Vespasian (66 – 79), Titus (79 – 81), Domițian (81-96), din toate scăpând însă cu viață.
În timpul domniei lui Traian a suferit moarte martirică fiind răstignit în anul 107, asemenea lui Iisus Hristos.
Avea 120 de ani de viață și 54 de ani de păstorire ca episcop.
