A publicat în 1909, cu succes, volumele Personae, Exultations şi The Spirit of Romance, ultima bazată pe prelegerile pe care le ţinuse la Londra.
A scris numeroase recenzii şi critici pentru mai multe publicaţii.
Prietenul său T.S. Eliot, observa mai târziu: „În decursul unui deceniu crucial în istoria literaturii moderne, aproximativ 1912-1922, Pound a fost cel mai influent şi, în anumite privinţe, cel mai bun critic din Anglia sau America”.
În 1912, a contribuit la crearea unei mişcări numite Imagism, ce dorea stabilirea unui curs mai direct cu limbajul, evitând emoţia, sentimentele, care au modelat atât de complet poezia victoriană şi romantică.
Precizia şi economia de cuvinte au fost foarte apreciate de Pound şi de ceilalţi susţinători ai mişcării, care i-a inclus şi pe F.S. Flint, William Carlos Williams, Amy Lowell, Richard Aldington şi Hilda Doolittle.
Un exemplu în acest sens este poezia „In a Station of the Metro” scrisă de Pound şi publicată în revista Poetry, în aprilie 1913. Dar legătura lui Pound cu imagismul a fost de scurtă durată.
În 1914, s-a căsătorit cu Dorothy Shakespear.
În anii ce au urmat Primului Război Mondial au fost publicate două dintre cele mai admirate lucrări ale sale, Homage to Sextus Propertius (1919) şi Hugh Selwyn Mauberley (1921, în 18 părţi), din care a abordat, mai târziu, o gamă largă de subiecte, de la artist şi societate la ororile producţiei de masă şi Primul Război Mondial.
La sfârşitul anului 1920, Pound a părăsit Anglia pentru un nou început la Paris.
În 1924, obosit de viaţa pariziană, s-a mutat împreună cu soţia sa în oraşul italian Rapallo, unde au rămas pentru următoarele două decenii.
În 1925, s-a născut fiica sa, Maria, din relaţia cu violonista americană Olga Rudge, iar în anul următor, soţia sa, i-a dăruit un fiu, Omar.
În această perioadă a vieţii sale a manifestat interes faţă de politica fascistă din Italia.
Sursa: Agerpres
