Pentru ziua următoare, urmând a se sărbători Boboteaza, ei iau de o parte pe preotul ortodox din Bucium Izbita, unde moții îi aranjaseră o căsuță cu strajă la poară Ecaterinei, George Suciu, căruia îi cer să îi invite la masă, că ar avea, vezi Doamne, să îi comunice câteva porunci împărăteşti.
Pe 6 ianuarie, după cum era deja plănuit, Şaguna şi Pogany, împreună cu alţi oficiali, se aflau în sat.
Andrei Şaguna a oficiat slujba religioasă la biserica ortodoxă, după care a ieşit în curtea bisericii, unde se aflau mulţi ţărani. Printre ei se afla şi Ecaterina.
Vicarul i-a oferit braţul Ecaterinei, ca să o conducă spre sania care îl aştepta. Moții, văzând că eroina lor e lângă o înaltă față bisericească și, mai ale, român ortodocs, au slăbit vigilența.
După ce au urcat în sanie, aceasta, în loc să se îndrepte spre locuinţa preotului local după cum ştia toată lumea că trebuia să se întâmple, dă-i galop spre Abrud!
Ecaterina a realizat că e răpită și a început să strige după ajutor. Românii au încălecat pe cai, au trecut peste munţi pentru a tăia calea saniei şi a o elibera pe Ecaterina.
Însă caii popii Șaguna s-au dovedit mai bine antrenați. Nu au reuşit să ajungă sania din urmă, iar Ecaterina Varga a fost dusă la temniţa din Alba Iulia, apoi la cea din Aiud. Nu se va mai întoarce niciodată în Munţii Apuseni.
A fost închisă, între anii 1847-1851, fără judecată.
Procesul a avut loc în 1851, iar Ecaterina Varga a fost condamnată la încă trei luni de închisoare. După scurgerea celor trei luni, a avut domiciliul forțat în satul său natal, Hălmeag. Se presupune că și-a trăit restul vieții acolo și că a decedat câtva timp după 1852.
Scriitorul maghiar Jakab Elek, o descrie astfel pe Ecaterina Varga, la vârsta la care se stabilise deja în Ţara Moţilor:
„Era o femeie de 40 ani, mijlocie, faţa îi era roşietică-brună, îşi schimba îmbrăcămintea adeseori, se purta când domneşte, când în haine ţărăneşti, călătorea pe jos şi călăre. Atât de mult o iubeau (moții – nota Ev. Istoric) încât erau în stare să-şi jertfească şi viaţa pentru apărarea persoanei ei”.
Unele surse spun că Avram Iancu ar fi cunoscut-o pe Ecaterina Varga şi că ea l-a convins să preia conducerea luptei românilor din Munţii Apuseni.
