Rușii, amatori de băuturi de orice soi, n’au stat prea mult pe gânduri, pentru a încerca „piva”, care-ți dă o beție cu totul specială.
De bună seamă că domnul Johan zis Neamţu a venit cu formula de prin țări străine și a pus-o în practică la noi, unde a dat de cereale din belșug. Dar berarul neamț ambiționa să ajungă furnizor al Curții Domnești. Gândul acesta i-a fost cu noroc și să vedeți de ce:
După plecarea rușilor din țară, a venit la domnie Vodă Ion Caragea, a cărui fiică a fost celebra Domniță Ralu, cea care a organizat primul spectacol teatral în București, chiar în casele părintești, după cum se arătase și în alte privinți, având felurite inițiative.
Când berarul Johan s’a dus la palat cu un paner cu douăsprezece sticle de bere, de față era și frumoasa Ralu.
În timp ce Vodă și ceilalți s-au strâmbat la gustul amar al băuturii, Domnița a zâmbit, fiind de părere că e foarte bună și rugă pe berar să-i mai aducă ceva sticle, pentru a le putea servi oaspeților ei.
Neamțu, care-și dădea seama cât i-ar putea fi de folos o „propaganda” a Domniţei, i-a adus bere și, în scurt timp, susținut de consulul Prusiei, dar și de Domniță, a obținut monopolul fabricării berii.
Obiceiul de a bea bere răspândindu-se, Johan făcea dever bun, reușind să strângă și parale bune.
Dar concurența îl pândea. Căci, în scurt timp, s’a arătat un altul, dornic să prepare bere, unul Gheorghe Crepțul.
A fost și procesul în jurul acestei chestiuni, moștenitorii lui Johan obținând câștig de cauză.
Dar, încetul cu încetul, fabricarea berei a căzut în… domeniul public. Totuși, chiar acum câteva luni, mi se pare că se stârnise, prin reclame în ziar, o adevărată bătălie a berii.
Cine a izbândit de data aceasta, mărturisesc că n’am aflat. Că așa e în firea omului: să nu vadă ce-i înaintea ochilor…
