Pavel Florin, supraviețuitor al masacrului de la Otopeni din 23 decembrie 1989, a simțit că au fost trimiși „pe piste false, mai ales în primii ani (n.r. – de după Revoluție)”. E sceptic că se va găsi o cale de a afla adevărul despre cine a pus la cale măcelul.
23 decembrie 1989.
Pavel și colegii săi nu primesc o misiune oarecare. Militarii în termen sunt trimiși fără să știe într-un câmp de luptă deja minat, în Piața Revoluției, care era deja evacuată după protestele masive care au dus la căderea dictatorului.
Acolo erau dispozitivele formate. Anterior primiseră ordin să depună materialele la companii.
„Încă nu ne știam menirea. Nu aveam scuturi, nu aveam nimic. Nu aveam o misiune clară”, își amintește Pavel.
Pavel Florin abia împlinise 19 ani, în ajunul Revoluției.
Pe 16 decembrie 1989 se afla la Câmpina, alături de unitatea sa, când a primit un ordin inopinat de mobilizare.
Cercetătoarea Alice Barbu și jurnalistul Alecu Racoviceanu au discutat, la EVZ Istoric, drama militarului în termen, fără echipament adecvat, care a fost victima unei diversiuni perfecte.
