Un proces faimos: „11 funii și 3 pedepse pe viață”

 

Pe 3 decembrie 1952, unul dintre cele mai spectaculoase procese staliniste se încheie la Praga cu spânzurarea a 11 din cei 14 acuzați, ceilalți trei fiind condamnați pe viață.

Toți sunt figuri importante ale Partidului Comunist. Șeful grupului, fost secretar general al partidului, a avut ghinionul să-i displacă lui Stalin.

Detalii despre acest proces și despre culisele sale știm de la Arthur London, unul dintre supraviețuitori, autorul unei cărți, „Mărturia”, care a fost ecranizată de Costa Gavras, cu Yves Montand în rolul principal.

După ce s-a răfuit cu dușmanii politici, stalinismul a declanșat o vastă operațiune de epurare în chiar sânul partidelor comuniste din întreaga Europă de Est.

Cehoslovacia nu a făcut excepție.

Pe 27 noiembrie 1952, procesul intentat unui grup de 14 acuzați, toți membri ai CC al PCC, dintre care 11 de origine evreiască, se încheia cu recitarea de către acuzați, în fața instanței, a unei „mărturisiri complete a vinei”.

„Mărturisirea” celor 14 a fost transmisă în direct de radiodifuziunea națională.

Verdictul a fost pronunțat în aceeași zi: condamnarea la moarte prin spânzurare. Ulterior, pentru trei condamnați pedeapsa a fost comutată în închisoare pe viață. Ceilalți 11 au fost executați pe 3 decembrie 1952, în închisoarea Pankrac.

Figura cea mai importantă dintre cei 11 este Rudolf Slansky, fost secretar general al Partidului Comunist Cehoslovac. Acesta a fost singurul care, după umilitoarea procedură, a cerut să fie condamnat la moarte și nu a făcut cerere de comutare a pedepsei.

Cei 14 fuseseră arestați la sfârșitul lui 1951. Sunt supuși la interogatorii violente, realizate de securitatea cehoslovacă sub indicațiile consilierilor sovietici.

Acuzații învață pe dinafară scenariul procesului. Depozițiile lor sunt înregistrate dinainte, pentru a putea fi utilizate în caz că, în fața instanței, nu ar fi respectat textul convenit.

Încă înainte de începerea procesului, sentința era cunoscută: „Unsprezece funii și trei pedepse pe viață”. Această frază rostită de președintele Klement Gottwald intră în istorie.

Procesul începe pe 20 noiembrie 1952, la Praga. Spectacolul monstruos se desfășoară fără greș, conform scenariului.

O singură dată, procurorul a sărit o întrebare, dar acuzatul, docil, a răspuns inclusiv la întrebarea care nu îi fusese pusă.

Verdictele, pentru acuzații care variau de la înaltă trădare la spionaj și sabotaj, sunt date peste numai o săptămână.

După încă o săptămână, are loc execuția, cele unsprezece cadavre sunt incinerate, iar cenușa lor este răspândită pe șoseaua înghețată dintre Praga și Melnik.