Institutul de cancerologie din Washington publica, în 1934, o statistică îngrijorătoare, din care rezulta că, în toată lumea, cancerul ia proporții alarmante.

În toate țările, această boală furniza un număr înspăimântător de victime.

Dar, statistica mai releva un fapt impresionant. Bolnavii de cancer dădeau un procent enorm de sinucideri.

Aproape un sfert din numărul sinuciderilor din toată lumea se datora cancerului.

Institutul din Washington cerea medicilor să întreprindă o acțiune împotriva acestor cazuri de sinucidere, aratând bolnavilor că boala se poate vindeca în oarecare măsură dacă era tratată din timp

În aceste condiții, Institutul de cercetări anatomice din Washington a lansat un apel interesant către sinucigași.

Prin apel, cei care-și curmau viața erau rugați să-si lase cadavrele institutului anatomic, spre a se face cercetări medicale cu ajutorul lor.

„În felul acesta – spunea apelul – veți avea conștiința că faceți una din cele mai utile fapte. Trupurile voastre vor putea folosi progresului și binelui uman”.

Bineînțeles, apelul începea printr-o parte moralizatoare, în care sinucigașii erau îndemnați să renunțe la planul lor funest.

Dar, dacă totuși recurgeau la sinucidere, adunci să nu uite că trupurile lor puteau căpăta o destinație utilă.