Dracula și Jack
”Ucigașii în serie” nu au fost întotdeauna personaje pentru pubicul larg. De fapt, până a sfârșitul anilor ’50, singurii ”serial killers” de notorietate pentru publicul larg erau Dracula, vampirul imaginat de Bram Stocker și adus la lumină alb-negru de Bela Lugosi, și Jack Spintecătorul, devenit personaj pentru că scăpase de mâna legii și nu pentru crimele sale. Ucigașii cu mai multe crime erau fie bandiți fie ”Loney Hearts Club Killers”. Aceștia din urmă, o adevărată modă în anii 190-1930, erau bărbați sau femei care îi ucideau pentru avere pe cei cunoscuți prin intermediul agenției matrimoniale ”Loney Hearts Club”.
Pe 20 noiembrie 1957, un caz din Plainfield, Wisconsin avea să schimbe pentru totdeauna imaginea ucigașilor. A fost arestat atunci un fermier, Edward Theodore Gein, în vârstă de 51 de ani, acuzat că a ucis două femei, una în 1954 și una cu doar câteva zile înainte de arestare.
Nu era ceva atât de senzațional încât știrea să facă înconjorul lumii, dar au urmat alte amănunte.
Prima poveste senzațională
Descinderea în casa sa a fost un adevărat șoc. Ultima victimă a fost găsită în hangar, agățată de picioare, eviscerată, întocmai ca un vânat.
Ca și în cazul lui Gheorghe Dincă prins acum în Caracal, casa, curtea, hambarul și garajul lui Ed Gein erau niște depozite de vechituri și gunoaie, o caracteristică a celor cu tulburări psihice.
Nici măcar felul în care a fost găsită victima și gunoaiele adunate nu au tulburat destul, dar ce s-a mai găsit la fermă a crescut interesul pentru caz.
Locul mirosea îngrozitor. Multe din obiectele care păreau simple vechituri răspândeau duhoarea. Scaune tapisate cu piele de om, un brâu din sfârcuri decupate, măști din fețe de femeie jupuite, abajururi din piele de om.
Ed Gein a mărturisit că fura trupuri proaspăt îngropate din cimitir și apoi le poseda și ciopârțea. Pentru că miroseau când le ”procura”, a vrut să aibă un cadavru proaspăt și a ucis prima femeie, dar nu a știut să o păstreze. În 1957, a citit despre cum se prelucrează pielea și a ucis a doua femeie, fiind convins că acum are toate cunoștințele pentru a o folosi cum dorea.
Când Gein a explicat de ce făcea toate astea cazul a devenit știre mondială.
Foto> Ed Gein
În căutarea mamei
Ed a crescut într-o familie urmărită de blestem. Blestemul a constat în cea mai proastă combinație posibilă, căsătoria dintre un alcoolic ratat și o habotnică lipsită de mijloace de existență. După moartea tatălui, Ed și fratele său au rămas în grija mamei lor, Augusta. Aceasta i-a crescut cu reguli stricte, pedepsind aspru orice abatere de la reguli, orice ieșire din casă care nu era la școală, la magazin sau la muncile câmpului.
Ed a dezvoltat o dragoste bolnăvicioasă pentru mama-temnicier. Moartea lui Henry, într-un accident dubios, i-a permis lui Ed să rămână singur cu Augusta. Dar, în 1945, aceasta moare și ea.
Din acel moment, Ed Gein a început să caute piei de femei pentru a îi reconstitui mamei sale un corp în care să revină complet la viață!
Ed ajunge la un centru pentru bolnavii mintali, fiind diagnosticat cu schizofrenie. După zece ani e considerat vindecat și judecat pentru crime. E condamnat la internare pe viață la Central State Hospital. În 1984, moare de cancer. Avea 78 de ani și vorbea încă cu mama sa.
Dar povestea lui nu s-a oprit la încarcerare. Dimpotrivă, Ed Gein, sub diferite nume avea să devină celebru.
Foto: Piatra funerară a ui Gein a fost vandalizată de vânătorii de suveniruri
Sunt sigur că și dumneavoastră îl cunoașteți.
Numele lui Ed Gein pe care le cunoașteți
Un prim nume a fost Norman Bates. Este personajul din Psycho.
Psycho a fost o carte, scrisă și publicată de Robert Bloch în 1959. Personajul principal este proprietarul unui hotel din deșert care ucide femei la ordinele date de mama sa. Mama murise, dar ”posedat” de spiritul ei și îmbrăcat în haine de femeie, Bates juca simultan roul de mamă și fiu.
Pentru carte, Bloch a petrecut ore întregi cu Gein, intervievându-l amănunțit despre straniile sale trăiri. De altfel, Bloch, care locuia a doar 60 de km de casa lui Gein, fusese un urmăritor pătimaș al știrior inițiale despre Gein și a intuit subiectul.
Cartea a fost – și este încă – un bestseller, dar notorietatea personajului Bates-Gein abia urma.
Alfred Hitchcock a citit cartea și a simțit că trebuie să facă un film. Pentru rolul principal a fost ales Anthony Perkins. Și el a mers la Gein și a discutat cu criminalul, i-a studiat gesturile. Scena crimei de la duș, din care este desprinsă și imaginea de deschidere a acestui articol, este celebră și inegalabiă ca tensiune și astăzi.
Filmul a însemnat prima pătrundere ”în forță” pe piață a ucigașului psihopat care nu comite jafuri, crime mafiote sau crime de război. Un individ care omoară pentru a își satisface o necesitate doar de el și de psihiatri înțeleasă. Vom vedea dacă și ucigașul din Caracal se încadrează la această categorie sau a avut niște motivații mai pămânțești.
În 1974, Ed Gein capătă numele de Leatherface, personajul principal din franciza ”The Texas Chainsaw Murders”, care continuă și astăzi, după 45 de ani. Leatherface, așa cum îi arată și numele, poartă o mască din piele de femei, ca și Gein, este ghidonat de mama sa și profanează morminte. Diferența mare dintre el și criminalul care l-a inspirat este că Leatherface gonește prin păduri după turiști înarmat cu o drujbă.
Între timp, societatea modernă a produs ucigași în serie pe bandă rulantă. Sociologii nu au căzut încă de acord dacă fimele violente au inspirat criminalii sau ele au venit ca o necesitate de consum a unui public pentru care violența devenise parte din viață.
După moartea sa din 1984, Ed Gein capătă un nou nume, în 1991: Jame Gumb. De data asta hainele din piele de femeie erau folosite de ”vânătorul de oameni” Gumb pentru a îl ajuta să scape de trupul său de bărbat și să devină femeie. Gumb este ”ucigașul în serie rău” pe urmele căruia se află agenta FBI interpretată de Jodie Foster, ajutată de ”ucigașul în serie bun”, Hannibal Lecter. Este vorba de filmul ”Tăcerea Mieilor”, bazat pe cartea lui Thomas Harris, care a recunoscut că Jame Gumb este un personaj inspirat de Gein. De atfel, în carte și film, Gumb răpește și omoară fete doar pentru a le jupui.
După Ed Gein, viața noastră s-a schimbat, pentru că violența de lângă și din noi a avut parte de descrieri artistice, dar ele au fost inspirate din realitate, nu invers. Realitatea a bătut întotdeauna filmul.
Sursă foto: Wikipedia
