Când Vladimir Ilici Lenin la întâlnit pe Ilya Grigorievici Ehrenburg în 1908, în timpul exilului, l-a numit „Ilya ursuzul”.
Pe atunci, Ehrenburg era un evreu flămând și insolent, care fugise din Rusia după câteva luni de pușcărie, din cauza legăturilor sale cu revoluționarii socialiști.
Ilya Ehrenburg a trăit din 1891 până în 1967 și probabil că nu există o celebritate a secolului XX pe care să nu o fi cunoscut.
În perioada sa pariziană, care a durat nouă ani, el s-a împrietenit cu Pablo Picasso, Diego Rivera, Amedeo Modigliani și mulți alți artiști faimoși ai vremii.
Diego Rivera, Modigliani și Ehrenburg – desen de Marvena Vorobiev Stebelska
Ulterior, cercul său va crește cu Vladimir Maiakovski, Boris Pasternak sau Anna Ahmatova.
În timpul războiului civil din Spania, Ehrenburg l-a cunoscut pe Ernest Hemingway.
După Al Doilea Război Mondial, a participat la Consiliul Mondial al Păcii pro-sovietic, unde s-a întâlnit cu zeci de celebrități ale Stângii, printre care Frédéric Joliot-Curie sau Albert Einstein.
„Nu a existat un alt scriitor în Uniunea Sovietică care să fi avut o asemenea morală și asemenea legături cu autorii occidentali de cel mai înalt rang”, scrie biograful său, Benedict Sarnov, citat de Russia Beyond.
Acest lucru l-a făcut indispensabil autorităților sovietice. Și probabil i-a salvat viața.
Cel mai tulburător aspect al biografiei lui Ehrenburg îl reprezintă profețiile sale.
„Curând, va avea loc o eliminare cu mare tapaj a poporului evreu la Budapesta, Kiev, Alger și în multe alte locuri… Operațiunea va însemna arderea și îngroparea de vii a evreilor, stropirea câmpurilor cu sânge evreiesc și multe alte lucruri…”
Ai spune că aceste rânduri fac parte dintr-un plan al lui Hitler privind Holocaustul. În realitate, reprezintă un citat din primul roman al lui Ehrenburg. Publicat din 1922.
Cartea se numește Aventurile extraordinare ale lui Julio Jurenito și ale discipolilor săi, și conține numeroase predicții sumbre privind viitorul Europei și al lumii.
Multe dintre ele au devenit realitate.
În afara Holocaustului, Ehrenburg a prezis și Hiroshima. În romanul său, un inventator creează o armă cu o colosală putere de distrugere. Americanul care controlează arma decide să o „rezerve japonezilor”. O asemenea predicție, cu aproape un sfert de secol înainte, provoacă frisoane.
Eseistul Leonid Jukovițky a scris:
„Sunt încă uluit de aceste profeții care s-au împlinit. Presupun că tânărul Ehrenburg nu avea nimic dintr-un Nostradamus sau Wolf Messing, însă avea un spirit ager și reacții rapide care îi permiteau să sesizeze reacțiile națiunilor și să le prevadă destinul.”
A fost un maestru al compromisului.
Sceptic la început cu privire la Revoluție, Ehrenburg s-a alăturat ulterior comuniștilor. El a trebuit să își împace admirația pentru artă, libertate și modul de viață occidental (adora Parisul, unde își petrecuse tinerețea, numindu-l „școala vieții) cu loialitatea față de Moscova.
„În anii 1930, puterea fascismului creștea iar Ehrenburg devenea din ce în ce mai puțin exigent cu cei care îl puteau opri”, scrie publicistul Alexandr Melikhov, citat de Russia Beyond.
Ehrenburg a lucrat în presa sovietică, aducându-i valuri de elogii lui Stalin și trecând sub tăcere epurările de dinainte și de după război, în care mulți dintre prietenii săi fuseseră uciși.
„Nu îl iubeam pe Stalin, dar credeam în el și mă temeam de el”, mărturisea Ehrenburg în memoriile sale. „Vorbind despre el cu prietenii mei și îl numeam Stăpânul.”
În dubla sa calitate de comunist și de evreu, Ehrenburg îi ura pe naziști.
Când a început războiul, și-a dedicat toate eforturile ridicării moralului Armatei Roșii. În faimosul său articol din 1941, „Ucideți!”, el a dorit să stârnească ura în rândurile soldaților sovietici:
„Nu vom mai vorbi. Nu ne vom mai enerva. Vom ucide. Dacă nu ucideți cel puțin un german pe zi, atunci acea zi este pierdută…”
Hitler l-a numit pe Ehrenburg „câinele de companie evreu al lui Stalin” și a promis să îl spânzure când nemții vor ajunge la Moscova.
Aparatul de propagandă al lui Goebbels l-a descris ca un monstru, care cerea violarea nemțoaicelor și uciderea copiilor lor.
Imaginea aceasta a dat naștere unui episod teribil, pe care scriitorul îl povestește în memoriile sale:
„La începutul lui 1945, am mers într-un oraș german care fusese cucerit în ajun. Mi s-a cerut să merg la spitalul german și să explic că nimeni nu va face rău echipei medicale și pacienților. Medicul șef nu reușea să se liniștească. «Da, dar Ilya Ehrenburg este atât de violent…» A trebuit să îi spun că Ilya Ehrenburg se află la Moscova, pentru a-l calma.”
După moartea lui Stalin, Ehrenburg s-a simțit mai în siguranță, dar nu a reușit să se înțeleagă cu noul conducător, Hrușciov.
Totuși, scriitorul este cel care a dat numele epocii care a urmat după regimul lui Stalin: „Dezghețul”. Este titlul romanului pe care l-a publicat în 1954 și în care descrie cum viața devine mai acceptabilă în URSS.
