Aici s-a împrietenit cu Tarasie, secretarul împărătesei Irina (780-802) şi cu Mihail, viitorul episcop al Sinadelor.
Ulterior, Tarasie a ajuns patriarh, iar Mihail şi Teofilact au intrat într-o mănăstire de pe ţărmul Mării Negre.
După o vreme, patriarhul Tarasie l-a hirotonit pe Teofilact episcop al Nicomidiei, iar pe Mihail episcop al Sinadelor.
Când la conducerea Bizanţului a venit Leon Armeanul (813-820), au început luptele împotriva cinstirii icoanelor.
Marii ierarhi ai bisericii de atunci, în frunte cu patriarhul Nichifor, urmaşul lui Tarasie, printre care şi Teofilact al Nicomidiei s-au dus la împărat cu rugămintea de a înceta tulburarea apărută în Biserică. Ei au avut în vedere că cinstirea sfintelor icoane a fost hotărâtă de Sinodul VII Ecumenic, de la Niceea, în anul 787.
Împăratul nu a ascultat sfaturile înţelepte ale ierarhilor. Dimpotrivă, a luat aspre hotărâri împotriva lor. Patriarhul Nichifor a fost exilat în insula Tasos, Mihail al Sinadelor, în Evdochiada.
Teofilact a fost exilat în Strovila, un oraş lângă mare.
Acolo a mai petrecut timp de 30 de ani, după care a trecut cu pace la Domnul.
Trupul lui a fost dus în Nicomidia, în timpul împărătesei Teodora (842-867) şi îngropat cu cinstea cuvenită.
