Doctor în drept, profesor şi rector la Universitatea din Cluj, Emil Hațieganu (foto), căci despre el vorbim aici, s-a născut pe 8 decembrie 1879, la Tritenii de Jos – Cluj.
A fost frate cu medicul Iuliu Haţieganu (fondatorul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj) şi cu avocatul Eugen Haţieganu,.
Fruntaş al mişcării unioniste din Transilvania, a fost membru de frunte al Partidului Naţional Român şi, ulterior, al celui Național Ţărănesc. Deputat şi senator, ministru în mai multe cabinete ţărăniste, inclusiv ministru de stat pentru Transilvania, a fost unul din cei doi miniştri fără portofoliu din primul guvern Groza, care au reprezentat partidele istorice încercând să împiedice creşterea influenţei comuniste.
Ca ministru al Muncii și Securității Sociale din echipa ministerială a lui Iuliu Maniu, Emil Hațieganu împreună cu Gheorghe Mironescu l-a înscăunat pe Carol al II-a la întoarcerea în țară, ca rege al României.
De asemenea, a deținut funcția de ministru de stat pentru Transilvania. În 1940, a devenit cunoscut pentru protestul său împotriva cedării Transilvaniei de Nord Ungariei.
Retras din viața politică în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Emil Hațieganu s-a reîntors în fruntea opoziției înainte de căderea dictaturii pro-naziste a lui Ion Antonescu.
A fost arestat în noiembrie 1948 cu mandatul nr. 8727 de către Securitatea Cluj pentru abatere la Legea 249/47 (utilizarea creditelor) şi condamnat la 2 ani corecţie prin Hotărârea nr. 1584 a Curţii de Justiţie din Cluj.
În 1951 pedeapsa i-a fost mărită cu 60 de luni, iar după expirarea acesteia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu. A fost închis la Cluj, Sighet, Jilava, Văcăreşti şi Ocnele Mari.
A murit pe 13 mai 1959, la Cluj.
