Testamentul lui Horea, observațiile căpitanului Egermann și un articol de ziar din 1785 despre răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan

 

Horea și Cloșca au fost executați public, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785, pe un mic deal de lângă cetatea Alba Iulia.

Cele mai multe dintre ordinele imperiale pe care comitatul trebuie să le transpună în faptă se împotmolesc prin opoziția stăpânilor de pământ, iar țăranul nu poate spera la comitat, nici în împrejurările critice, vreun ajutor sau vreo dreptate împotriva tiranilor lui mari sau mici.

  1. Funcționarii comitatului, în special judecătorii de scaun și comisarii, trebuie să locuiască în circumscripțiile și districtele lor și să vegheze asupra satelor cu o privire mai atentă, dar mai puțin preocupată de propriile lor interese; pentru a pretinde însă acest lucru de la ei este absolut necesar să aibă o salarizare mai bună.
  2. Atât stăpânul de pământ, cât și funcționarul de comitat sunt unguri, aceștia nu par a iubi națiunea valahă și consideră pe valahi nu ca supuși ai stăpânului de pământ, căruia îi aparțin, ci își închipuie că au în ei niște sclavi; ultima acțiune a plebei valahe fruste a retrezit și sporit înverșunarea ungurilor, astfel încât ei ar fi dorit să-i poată nimici pe toți; și fiindcă nimeni din rândul națiunii valahe (presupunând că acest lucru ar fi posibil) nu va fi luat în serviciul comitatului, bietul valah nu poate să-și promită, în general, nici de la această autoritate prea mult sprijin.
  3. Satele valahe nu au, de cele mai multe ori, un notar sau un secretar comunal; de la țăran se cere într-una, atât timp cât mai posedă ceva, nimeni nu ține o socoteală, nimeni nu notează impozitele și dările pe care le plătește, nimeni nu-i spune ce are de plătit; de aceea ar fi foarte bine să se dea satelor, chiar când sunt mici, măcar la două sate, câte un notar; pentru aceasta, foști subofițeri care pot vorbi și scrie în limba română ar fi cei mai apți pentru a purta socotelile satelor, pentru a le civiliza treptat și pentru a ține sub observație acțiunile lor.
  4. Și în satele care se găsesc în munți aproape inaccesibili sunt absolut necesare drumuri comunale de la un sat la altul; acum nimeni nu poate ajunge cu piciorul până la colibele cele mai puțin populate, dacă nu e obișnuit încă din tinerețe să umble pe potecile înguste existente, cum e încă și acum cea din comitetul Cluj spre așa-numitul Abrud și Întregalde; în astfel de ascunzișuri inaccesibile se pot întâmpla tot felul de mârșăvii.
  5. Să se pretindă și de sus, cu vigoare, ca ordinele imperiale să fie executate mai bine; cei mai mulți stăpâni de pământ mai au încă în servicii cu duiumul, fără o convenție și în mod samavolnic, pe presupușii lor iobagi, deși ordinul imperial prohibitiv în această privință există deja de 2 ani; el a fost publicat pentru țărani; dacă însă ei cer să fie aplicat, sunt goniți cu lovituri și punere în lanțuri.
  6. Ar fi salutar să se găsească mijloace care să facă să înceteze de la sine transportul de sare pe furiș și contrabanda la granițele dintre Ungaria și Transilvania, căci această împrejurare și dorința de câștig înarmează pe valahi; ei și-au păstrat armele în păduri și în fântâni secate; în timp ce caravane întregi trec înarmate, prin munți, spre Ungaria, contrabandiștii cu partizanii lor le ies în cale, se încaieră și cad morți și răniți de ambele părți, fără să se poată pune capăt răului; n-ar fi mai bine ca în Transilvania, unde sarea se vinde ceva mai scump, erariul să caute să se despăgubească treptat, să nu adauge nicio taxă, decât cheltuielile de transport peste graniță, până la primul depozit imperial de sare și cheltuieli de întreținere a chirigiilor?
  7. Țăranul, în special valahul – care în momentul de față nu se gândește departe – trebuie să fie dezarmat, iar pe de altă parte stăpânii de pământ nu trebuie să se împotrivească.
  8. În sfârșit, că ultima răscoală țărănească a determinat aproape în toate comitatele ridicarea nobilimii este fapt cunoscut.

Această mulțime adunată la un loc s-a risipit acum iarăși și liniștea generală a fost restabilită.

Faptul însă că această nobilime mai poartă încă până acum uniforme, își alătură foști militari, îi înarmează, îi prevede cu muniții și, sub motivul temerii de viitor, face pe ascuns exerciții militare, nu trebuie considerat, în cazuri imprevizibile, ca un lucru mărunt.

Egermann, căpitan din Escadronul Joseph

(Din Succesiunea gen.-maior-lt. Egermann)

Anno 1784. Această observație, după întoarcerea mea din Transilvania în urma restabilirii liniștei, a fost supusă Consiliului aulic de război, prin dl. feldmareșal-locotenent cont Tige.

Articol în ziarul „Noutăți săptămânale din Louvain/Leuven” (1785):

Scurtă relatare asupra originii, desfășurării și urmărilor răscoalei izbucnită în Transilvania și din fericire potolită prin prinderea conducătorilor Horea sau Nicolae Urs și Cloșca Ion

De trei luni interesul gazetelor este împărțit între conflictul împăratului cu Olanda și răscoala țăranilor români.

Dar ele vorbesc despre acest din urmă eveniment atât de diferit, cu atâtea contraziceri, încât a fost foarte dificil până acum a se forma păreri juste.

Noi am adunat ceea ce s-a spus cât mai verosimil asupra acestui subiect și se poate avea, astfel, cea mai mare încredere în relatarea pe care noi o dăm și pe care noi am sprijinit-o pe sursele cele mai puțin îndoielnice, gazetele din Viena și cele ale capitalei Transilvaniei.