Online

Telefonul de Crăciun care a pus capăt Războiului Rece

 Adrian Pătrușcă
Telefonul de Crăciun care a pus capăt Războiului Rece

Pe 25 decembrie 1991, cu două ore înainte de a-și anunța demisia, Mihail Gorbaciov l-a sunat pe George H. W. Bush, care petrecea Crăciunul la Camp David.

Bush: - Bună ziua, Mihail!

Gorbaciov: - George, dragul meu prieten! Ce plăcere să-ți aud vocea!

Bush: Te salut în această zi importantă, în această zi istorică!

Așa a început unul dintre cele mai importante apeluri telefonice din istorie. Uniunea Sovietică începuse să se destrame, ucrainenii votaseră pentru independență într-un referendum, iar celelalte republici sovietice se pregăteau să facă la fel. Boris Elțîn apăruse ca o figură dominantă pe fondul declinului lui Mihail Gorbaciov.

Bush și Gorbaciov își luaseră obiceiul să vorbească regulat la telefon, din 1987. Cei doi și-au dorit enorm ca dezmembrarea URSS să nu sfârșească într-o baie de sânge. În plus, aveau de discutat despre numeroasele conflicte izbucnite în Orientul Mijlociu.

„Căldura și respectul reciproc pe care și-l arată cei doi președinți este evident”, scrie New York Times. „Sunt mândri că au realizat atâtea împreună.”

Ce își spun ei în această ultimă convorbire?

Gorbaciov îi cere lui Bush să îl sprijine pe Elțîn, pentru ca URSS să se destrame în mod pașnic. Subliniază că dorește să rămână activ în politică – „nu am de gând să mă ascund în pădure” - și îi spune conlocutorului cât de mult „mi-a „plăcut cooperarea noastră, parteneriatul și prietenia dintre noi”.

Goerbaciov îi urează un Crăciun fericit președintelui Bush și familiei sale, și îl informează că va face anunțul demisiei chiar în ziua aceea, deoarece a decis să nu mai aștepte. Dar insistă asupra unui element care i se pare „important”:

„Bineînțeles, este necesar ca toate aceste țări (desprinse din URSS) să fie recunoscute. Dar aș vrea să ai mereu în gând, pentru viitorul Comunității (Statelor Independente) ca procesul de dezintegrare și de distrugere să nu se agraveze. Este datoria noastră comună să sprijinim cooperarea între diferitele republici. Am ținut în mod special să insist asupra acestui punct în discuția cu tine.”

Apoi, Gorbaciov vorbește despre Rusia și despre demisia sa din toate funcțiile.

Bush îi mulțumește pentru urările de sărbători și adaugă:

„Vom rămâne implicați, în special în Rusia, ale cărei probleme enorme s-ar putea agrava în această iarnă. Sunt încântat că nu ai de gând să te ascunzi în pădure și că vei rămâne activ în politică (...) Apreciez comentariile tale cu privire la arma nucleară. Este o chestiune vitală pentru lumea întreagă și elogiez acțiunea ta și a celorlalți conducători ai diferitelor republici. Iau notă cu interes de faptul că responsabilitățile constituționale în această problemă i-au fost transmise lui Boris Elțîn. Te asigur că vom avea o cooperare bună pe acest subiect.”

Apoi i se adresează liderului rus pe un ton mult mai personal și în invită chiar să-l viziteze la Camp David „când vei pune toate lucrurile la punct”. „Vreau să păstrăm intacta prietenia care contează enorm pentru Barbara și pentru mine.”

Și apoi adaugă:

Bush: - Așa că în această perioadă specială a anului și în aceste vremuri istorice te salutăm și îți mulțumim pentru tot ce ai făcut pentru pacea lumii. Îți mulțumesc foarte mult.

Și discuția se încheie astfel, cu o evidentă emoție mai ales din partea liderului rus:

Gorbaciov: Îți mulțumesc, George. Sunt bucuros că am auzit toate acestea astăzi. Îți spun la revedere și îți strâng mâinile. Mi-ai spus multe lucruri importante și apreciez asta.

Bush: Toate bune și ție, Mihail!

Gorbaciov: La revedere!

Cei doi lideri s-au revăzut în 2012 într-o întâlnire emoționantă.

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric