Țarul i-a acordat onoarea de a-l primi în audiență doar ca să-l vadă pe cel mai misterios om din Rusia

 

Numele lui Alexandru Gerassimov, șeful poliției secrete din Petersburgul ultimului țar, era în Rusia tot atât de bine cunoscut ca și al lui Rasputin.

Toată populația trăia sub teroarea puterii lui Gerassimov, dar nimeni nu-l văzuse.

Din ascunzișul său, urmărea toată mișcarea nihilist, descoperea firul comploturilor sau reușea măcar să-i pedepsească pe teroriști.

Copoi uns cu toate alifiile, a reușit să scape de răzbunarea plebei și, din metropola unde se refugiase și se simțea în siguranță, își spunea poveștile, prețioase documente istorice, în anii 1930.

Printre cele mai interesante este cea atentatelor împotriva lui Bogdanovici, Lushanowsky și Launitz.

Gerassimov n-a putut împiedica asasinarea lor, dar întreaga bandă teroristă a fost descoperită.

Acest succes i-a adus cea mai mare recompensă pe care o putea visa un slujitor al țarului.

A fost chemat în audiență de către Nicolae al II-lea.

Tradiția Curții imperiale ruse nu îngăduia decât membrilor celor patru clase superioare să stea de vorbă cu țarul.

Gerassimov, pe atunci colonel, făcea partea din clasa a cincea.

Totuși, Nicolae al II-lea l-a primit la Zarskoje Selo din dorința de a-l vedea pe omul pe care „nimeni nu avea voie să-l vadă”.

Iată faptele care l-au făcut pe țar să-l cunoască pe Gerassimov.

În 28 decembrie 1905, generalul Launitz, guvernatorul provincie Tambow, anunță o consfătuire în palatul Prefecturii.

Viceguvernatorul Bogdanovici vine la consfătuire.

Când coboară din trăsură, un țăran se apropie de el înmânându-i o petiție.

Bogdanovici ia petiția și-și coboară ochii să se uite pe ea.

Atunci țăranul trage asupra lui câteva focuri de revolver și dispare în mulțime, fără urmă.

Atentatorul n-a putut fi descoperit.

Au fost prinși doi complici care nu spus nimic înainte de a fi executați.

Apoi, Mariei Spiridonowa i s-a dat misiunea asasinării lui Lushanowski.

Ea avea 19 ani, era funcționară de șase luni la biroul „Asociației Nobilimii Ruse”.

Îmbracă din nou uniforma de liceană și călătorește în trenurile cu care Lushanowski mergea să inspecteze trupele.

Deși păzit de cazaci, până la urmă îl împușcă pe peronul unei gări.

Este condamnată la moarte, dar pedeapsa i se preschimbă în deportare în Siberia.

Pe lista revoluționarilor-criminali din Tambov mai era un nume: von der Launitz.

De el se va ocupa Kundyacev, fost elev al seminarului teologic, logodnicul teroristei Spiridonowa.

Deghizat în popă, Kundyacev se face că vrea să-i mulțumească pentru înăbușirea unei mici răscoale din parohia sa.

Launitz a plecat îănsă la Petrograd, unde fusese numit comandantul orașului.

Pe 3 ianuarie, la inaugurarea Institului prinșului Oldenburg, Launitz coboară grav treptele.

Un tânăr elegant, în frac, coboară grăbit în urma lui.

Cu un Browning mic îi trage trei gloanțe în ceafă, iar pe al patrulea și-l trage în tâmplă.

Gerassimov a luat curând urma bandei teroriste.