Deci, de ce nu și un tanc cu energie atomică?
Chiar și după standardele anilor 1950, proiectul tancului TV-8 propus de Chrysler era ciudat. Aproape monstruos. Designul realizat de Chrysler a fost în esență o turelă gigantică în formă de pălărie, ca un cap mare lipit deasupra unui corp mic.
Echipajul, armele și centrala nucleară ar fi fost găzduite în turelă. Echipajul era format din patru membri. TV-8 ar fi cântărit 25 de tone, din care doar turela avea 10 tone. Ar fi fost înarmat cu un tun T208 de 90 de milimetri și trei mitraliere.
Urma să fie echipat cu un motor diesel și cu unul care utiliza combustibil nuclear .
Turela și șasiul au fost proiectate separat pentru a permite să fie transportate pe calea aerului. Tancul ar fi putut și pluti. Propulsia în apă a fost realizată prin intermediul unei pompe cu jet de apă instalată în partea din spate.
Armata a respins în cele din urmă ideea în 1956, deși a promis că „noile caracteristici” ale TV-8 vor fi utilizate la tancurile viitore.
În plus, cam în același timp cu propunerea TV-8, armata a examinat și un concept pentru un tanc cu propulsie nucleară numit R-32, care a fost văzut ca un potențial înlocuitor pentru M-48 Patton.
Evident, un astfel de tanc ar fi fost extrem de costisitor și pericolul de radiații ar fi necesitat schimbări de echipaj la intervale periodice.
Este adevărat, la fel ca o navă de război cu propulsie nucleară, un tanc nuclear nu ar avea nevoie de realimentare constantă.
Dar, mai devreme sau mai târziu, avea nevoie de combustibil radioactiv. Și chiar și un tanc nuclear are încă nevoie de muniție, așa că ar fi totuși legat de liniile de aprovizionare.
Întreținerea ar fi fost și ea interesantă. Gândiți-vă la mecanicii care ar trebuie să repare sau să tracteze un tanc avariat din care se scurge combustibil radioactiv.
Bombardarea unui atelier de reparații de asemenea tancuri ar crea o zonă contaminată.
O flotă de tancuri atomice în Europa în timpul Războiului Rece ar fi însemnat sute sau mii de reactoare nucleare răspândite peste tot.
Sursa AICI
