Taina țăranului care a intrat înarmat în Guvernul României și și-a făcut dreptate

 

Povești mai pline de cruzime decât cele de la începuturile comunismului în țara noastră cu greu mai găsim în istoria modernă.

Un astfel de episod este legat de politica de recutare a informatorilor de către serviciile secrete proaspăt intrate în ”lupta împotriva forțelor reacționare”. Povestea am găsit-o menționată într-un studiu al istoricului Florian Banu despre reorganizarea serviciilor de securitate după preluarea puterii din 1945.

Potrivit memoriilor lui Paul Sfetcu, fostul șef de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în primele zile ale lui 1953, la ușa lui Dej s-a prezentat un țăran înarmat cu un pistol.

La acea dată, Dej era președintele Consiliului de Miniștri, adică prim-ministru.

Foto: Gheorghe Gheorghiu-Dej

Țăranul a spus că nu îi predă arma decât lui Dej personal. Sfetcu l-a luat la întrebări, înainte de a-l lăsa să intre înarmat la liderul comunist. Omul s-a dovedit a fi un chiabur care avusese legături cu legionari din satul său. Șeful de post, dorind să strângă informații despre acei legionari tăbărâse pe țăran, pentru a-l face informator. Aproape zilnic îl ridica de acasă și îl bătea, cerându-i să reia legătura cu fugarii și să îi dea date.

Într-o zi, omul nu a mai suportat, l-a dezarmat pe milițian și a plecat la București.

Se spune că atunci când Dej a aflat povestea, a dispus ca țăranul să fie iertat pentru că a atacat un milițian, iar pe șeful de post l-a mutat în altă localitate.

Cât este adevăr în această poveste și cât e propagandă, Dej fiind autorul ”declarației din 1964”, de distanțare de politica de epurare stalinistă, nimeni nu poate spune cu exactitate. Oricum, este o legendă care s-a terminat fără morți sau persoane mutilate pe viață de schingiuri, ceea ce o face să fie aparte pentru acele vremuri.