Născut la 28 decembrie 1856 în Staunton, Virginia, Woodrow Wilson, în vremea în care preda la Princeton University, în 1896, a suferit primul atac cerebral, în urma căruia i-a anchilozat mâna dreaptă.
În 1904, explica că problemele de la mâna dreaptă veneau de la faptul că că scrisese prea mult.
În 1906, a suferit o altă comoţie cerebrală, care i-a afectat vederea la ochiul stâng.
Medicii care l-au consultat i-au recomandat să îşi ia o perioadă de odihnă de câteva luni, însă Woodrow Wilson a refuzat şi a întreprins o călătorie în Europa, după care s-a întors la activităţile sale de la Universitatea Princeton, unde intenţiona să organizeze universitatea în mai multe colegii după modelul universităţii britanice Oxford.
A fost ales guvernator al statului New Jersey în 1910, iar în 1912 a devenit preşedinte al Statelor Unite ale Americii.
În 1913, Wilson a suferit o nouă comoţie cerebrală, care i-a afectat de această dată mâna stânga.
La un an de la moartea soţiei sale, Ellen, survenită în 1914, Wilson se simţea rău, doctorii stabilind că era vorba despre hipertensiune şi despre o îngroşare a arterelor.
Şi după atacul cerebral grav din 1919, Woodrow Wilson considera că este încă în plenitudinea forţelor să deţină un al treilea mandat de preşedinte.
Cumnatul său, Stockton Axson, considera că avusese loc o schimbare în personalitatea lui Wilson ca urmare a primului atac cerebral petrecut în 1896. El devenise mult mai activ, mai puţin implicat în activităţi de recreere şi mult mai îngrijorat de chestiunile de politică naţională.
Woodrow Wilson s-a retras în martie 1921 în locuinţa sa din 2340 S Street din Washington D.C. unde şi-a petrecut ultimii ani de viaţă. A publicat în august 1923 o pledoarie pentru o politică externă înţeleaptă. Nu şi-a mai putut asuma un rol public. A murit în februarie 1924 şi a fost înmormântat în National Cathedral din Washington DC,
Pentru demersurile sale în slujba păcii internaţionale, lupta diplomatică dusă la Conferinţa de pace de la Paris şi pentru promovarea Pactului Ligii Naţiunilor, Woodrow Wilson a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1919.
Principiile lui Woodrow Wilson au fost sintetizate în 1918 într-o declarație în 14 puncte, care oferea popoarelor dreptul la o viață națională proprie.
În baza principiilor wilsoniene, Marile Puteri au recunoscut Unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Maramureșulului, Crișanei, Banatului și Transilvaniei cu Regatul României.
