Inițial, în primul proces, Ralph Osman primise o sentință de douăzeci de ani la muncă grea, care a fost anulată de președintele Roosevelt.
Învinuit pentru că dezvăluise comuniștilor planul de apărarea al canalului Panama, el făcuse mărturisiri complete în urma cărora primise condamnarea de douăzeci de ani.
La intervenția președintelui Roosevelt, a fost judecat din nou și achitat avându-se în vedere că „secretele militare nu au fost păstrate secrete”.
Comandantul Matsuda
Tot pe atunci, un ofițer japozez de marină, comandantul Matsuda, a fost surprins când fotografia crucișătorul „Trenton” și fortificațiile Saint Petersburg din Florida.
Cum însă comandantul Matsuda făcea parte din comisia venită din Japonia ca să cumpere echipamente militare din Statele Unite, activitatea sa și a colegilor săi a fost socotită ca absolut legală.
Presa vremii scria că America nu lua în serios spionajul de pe teritoriul său și că abuzurile rezultate din această toleranță au determinat opinia publică să ceară imediat o legiferare cât mai severă a spionajului.
10.000 de dolari
Ziariștii semnalau că, nu cu mult înainte, unui ofițer în rezervă american i se oferise o importantă sumă de bani pentru dezvăluirea formulei chimice a substanței cu care se impregnau măștile de gaze ale armatei SUA.
Lipsit de mijloace materiale, ofițerul în rezervă s-a lăsat ispitit. Deși lucra pentru guvern în calitate de chimist, nu a putut obține formula, așa că i-a oferit unui fost subordonat 10.000 de dolari pentru a-l ajuta să-și ducă misiunea la capăt. Patriot, fostul subordonat l-a denunțat. Rezultatul: ofițerul în rezervă a fost concediat, fără nicio altă urmare.
„În Statele Unite domnește cea mai largă toleranță în această materie. În orice țară, de pildă, un spion străin își riscă viața sau cel puțin libertatea. În America însă autoritățile se mulțumesc, într-un asemenea caz, să confiște documentele, expulzându-l pe spion.
Astfel, la câteva ore după arestare, spionul poate zbura liber peste graniță, incidentul fiind socotit definitiv lichidat”, mai nota presa.
Concluzia ziariștilor era că în SUA spionajul înflorea, țara fiind un Eldorado al spionilor, în vreme ce Japonia cheltuia sute de milioane de dolari pentru agenții ei secreți.
