Stare de catastrofă naturală la Veneția. Istoria Reginei Adriaticii, oraşul construit pe apă

 

Guvernul italian urma să decreteze joi starea de urgență pentru catastrofă naturală la Veneția.

Cunoscutul fenomen ”acqua alta” (maree înaltă) cu care se confruntă Veneţia a atins în cursul nopţii de marţi spre miercuri 1,87 metri, reprezentând cele mai grave inundaţii din 1966, scrie bfmtv.fr.

Pagube

Valoarea pagubelor create de inundațiile grave care afectează Veneția s-ar putea ridica la sute de milioane de euro, potrivit primarului Luigi Brugnaro.

Un membru cu rang înalt al clerului estimează, la rândul său, că Bazilica Sfântul Marcu (San Marco), unul dintre reperele arhitectonice ale orașului, riscă daune ”ireparabile”.

Scopul decretării stării de urgență este mobilizarea rapidă de fonduri pentru evitarea, pe termen lung, a unei posibile dispariții a unuia dintre cele mai frumoase orașe ale lumii.

 

Ce este Veneția

Veneția este considerat a fi unul dintre cele mai romantice oraşe din lume şi singurul care este construit pe apă.

Are mai multe nume, începând de la Regina Adriaticii şi până la Oraşul Măştilor.

Veneţia înseamnă, de fapt, peste 100 de insule făcute de mâna omului, unite de aproape 400 de poduri. 

Este împărţită în şase districte, însă cel mai cunoscut este San Marco. De altfel, acolo se duc majoritatea turiştilor. 

Fiind construit practic în mare, oraşul este zilnic inundat, nivelul mării având perioade în care depăşeşte nivelul normal, dar şi perioade în care scade simţitor. Sunt sute de schimbări pe an.

Pericole

Din cauza mareelor, structurile construcţiilor au devenit precare, astfel că oamenii au fost nevoiţi să consolideze clădirile aflate de-a lungul unui canal.

Timp de secole, orașul a riscat să dispară sub valurile acqua alta, inundațiile regulate și implacabile provocate de complicitatea dintre mareele care se înalță și fundațiile ce se scufundă, scrie National Geographic.

Viața localnicilor

Dacă ești venețian și nu faci parte din ceea ce Henry James numea „obositul spectacol lasciv“ al Veneției turistice, dacă ești un rezident care locuiește într-un apartament de la etajul al cincilea la care urci pe scări (lifturile sunt o raritate la Veneția), cineva care se trezește, merge la serviciu și revine acasă, Veneția este cu totul diferită. Anormalul devine normal. Inundația ține de rutină.

Sună sirena, porțile de protecție din oțel coboară. Se trag cizmele, accesoriu esențial în garderoba oricărui venețian. Se instalează cei patru kilometri de pasarelă. Viața merge înainte. Aici, unde toate lucrurile de care ai nevoie pentru a trăi și a muri trebuie transportate cu barja, măsura timpului o dă suflul mareelor, iar spațiul este îngrădit de ape, mai scrie sursa citată.

Istorie

Primele urme de ocupație umană în lagună datează din perioada romană, potrivit venise-tourisme.com.

Acei primi locuitori trăiau din pescuit și din exploatarea sării, dar acesta a rămas un habitat dispersat și nu forma un centru urbanizat. Această regiune făcea parte din Imperiul Roman.

Invaziile barbare din secolele al V-lea și al VI-lea au obligat populațiile să găsească refugiu în aceste zone greu accesibile.

Oficial, Veneția a fost fondată la 25 martie 421, chiar dacă data reală este probabil ceva mai tardivă.

Pas cu pas

Populațiile au continuat să se mute pe mai multe insule din lagună. Torcello a devenit centru episcopal al regiunii, cu catedrală fondată în 639.

Diferitele grupuri de locuințe dispersate s-au unit și au ales Rialto, un cartier din actuala Veneție, drept centru politic.

Veneția începea astfel să devină un adevărat centru urban major.

O puternică alianţă s-a format între Veneţia şi Imperiul Bizantin în evul mediu, iar dincolo de implicaţiile religioase ale acestei relaţii politice, Veneţia a început să crească şi să devină un important oraş port la Marea Adriatică, prosperând din comerţul cu mătase şi condimente. 

Glorie

Evul mediu a adus zilele de glorie pentru dezvoltarea economică, politică şi culturală a oraşului Veneţia, scrie venezia-turism.com.

Acesta a devenit un adevărat oraş al artei pe harta Europei şi un centru al culturii pe continent (a fost unul dintre primele oraşe care a îmbrăţişat tehnologia tiparului, precum s-a detaşat prin toleranţa sa faţă de alte religii sau confesiuni) într-o vreme în care Europa era sfâşiată de conflictul dintre Reformă şi Contrareformă.

Declinul Republicii veneţiene a început, în linii mari, la sfârşitul Evului Mediu.

Cădere

Epoca modernă a văzut, pe de altă parte, căderea vertiginoasă a republicii, având în vedere că Portugalia şi Spania începuseră să se afirme în contextul epocii marilor descoperiri geografice.

Însă, un alt episod care a adus o strălucire de neegalat oraşului Veneţia a fost, în mod paradoxal, pierderea independenţei sale politice sub regimul napoleonian

După o scurtă perioadă de dominaţie austriacă în urma căderii regimului napoleonian, Veneţia a devenit parte a Italiei, în 1866.

Orașul pe ape

Ceea ce o individualizează este însă situarea ei: pe ape.

Cum s-a construit oraşul de pe ape? Cu ajutorul lemnului şi al unor arhitecţi şi constructori pricepuţi.

Clădirile Veneţiei de astăzi sunt aşezate pe piloni de lemn, lemn adus de pe continentul european, de pe teritoriile Sloveniei şi Croaţiei de azi, scrie tribuna.ro.

Pilonii, înfipţi în teren mlăştinos, până dădeau de strat argilos, au fost aşezaţi foarte aproape unul de celelălalt, iar deasupra lor au fost turnate fundaţiile clădirilor din cărămidă sau piatră impermeabilă.

Din secolul trecut, veneţienii au şi probleme, iar acestea sunt cauzate de modernizări: veneţienii au construit un sistem de captare a apelor pentru a satisface cererea locală, iar Veneţia a început să se scufunde.

Acţiunile au fost stopate, dar alte probleme au apărut.

Pericolele

Uneori nivelul apei creşte peste limitele admise, iar parterul clădirilor este inundat.

Soluţiile pentru ca Veneţia să reziste s-au tot căutat: să se construiască un sistem de pontoane, să se pompeze apă sub solul de sub oraş.

Unii experți sunt de părere că orașul s-ar putea scufunda până în 2100, din cauza încălzirii globale, scrie The Independent.

Înmulțirea inundațiilor la Veneția se explică prin efectele combinate ale tasării solului problematic, care face orașul să se scufunde, și schimbările climatice, care provoacă o creștere globală a nivelului mărilor.

Controverse

Dar soluția pentru care a optat orașul, adică un plan nedus la capăt de construire a 78 de diguri flotante botezat Mose, riscă să afecteze laguna care înconjoară Serenissima și ar putea să nu aibă niciun efect pe termen lung în privința salvării Veneției, scrie theconversation.com.

Venețienii gestionează laguna prin metode de inginerie încă din secolul al XII-lea.

Orașul e construit pe un ansamblu de 118 insule drenate grație unei rețele de canale și situate într-o lagună litorală între coasta italiană și un dig format din blocuri de piatră, cunoscut drept murazzi.

Șase importante cursuri de apă au fost deturnate de la lagună pentru a nu se umple de depozit argilos (limon) căile navigabile.

Murazzi au fost reconstruite și extinse, intrările între blocurile de piatră trecând de la nouă la trei.

Eforturi

Venețienii au combătut inundațiile prin supraînălțarea șoselelor și pasarelelor și prin construirea de diguri, dar această strategie deja afectează arhitectura orașului.

În 2003, proiectul Mose a fost lansat tocmai în ideea de a proteja Veneția de agravarea inundațiilor.

Comunitatea științifică venețiană se arată acum sceptică și îngrijorată de impactul proiectului asupra lagunei, într-un context în care inundațiile ar putea atinge un nivel inimaginabil.

Chiar dacă lucrările au început în 2003, sub guvernul Berlusconi, Modulul Experimental Electromecanic (MOSE) nu a fost încă finalizat.

În bilanțul din 2018, firma constructoare a dat un nou termen de finalizare: 31 decembrie 2021. Dar cu pagubele cauzate de nivelul-record al mareei din aceste zile, s-au aprins iar polemicile asupra întârzierilor și costurilor.

Dacă..

Lucrarea a costat mai mult de 7 miliarde de euro și a fost gândită în anii ’80, pentru a apăra laguna de fluxurile care depășesc 110 centimetri. Structura este compusă  din 78 de pereți mobili instalați în cele trei puncte de intrare în port: Lido, Malamocco și Chioggia.

Pereții mobili hidraulici sunt așezați pe fundul mării și ar trebui să se ridice în timpul fluxului. Din 2012 serviciul meteorologic este capabil să ofere detalii precise legate de flux și reflux cu trei zile înainte.

Chiar dacă structura este nouă, de-a lungul anilor au apărut diverse probleme.  Mulți venețieni critică Guvernul pentru banii băgați în acest dig – incomplet și până acum ineficient. 

Dacă acest sistem ar fi funcționat, el ar fi fost făcut față nivelul record al fluxului din aceste zile: 187 cm, pentru că este proiectat să apere orașul de un flux de până la 4 metri.