Andrei Markizov era un sovietic devotat, profund convins de fericirea pe care comunismul o va aduce țării sale și lumii întregi. Era atât de convins încât și-a botezat fetița Engelsina, în onoarea lui Friedrich Engels, și fiul Vladlen, după Vladimir Lenin, scrie Russia Beyond.
Ardan a făcut o carieră strălucită în aparatul de partid: în 1936, era comisar al poporului (ministru) pentru Agricultură al Buriatiei, o mică republică sovietică din îndepărtata Siberie.
La un moment dat, spre marea sa fericire, a fost inclus într-o delegație a Buriatiei, care urma să viziteze Moscova și să se întâlnească cu Stalin.
Fetița lui, Engelsina (alintată Gelia), pe atunci în vârstă de 8 ani, a ținut morțiș să meargă și ea, să-l cunoască pe „Tătuc”, despre care auzise acasă și la școală atâtea lucruri minunate.
„Voiam și eu să-l văd pe Stalin, și l-am rugat pe tata să mă ia cu el, dar m-a refuzat: «Nu faci parte din delegație, cine crezit că o să te lase să intri?»”, își va aminti mai târziu Engelsina.
Mama Geliei i-a ținut însă partea, așa că Markizov a cedat.
În mod surprinzător, copilei nu i s-au pus întrebări la intrarea în Kremlin. După ce s-a plictisit o vreme ascultând discursurile interminabile ale politrucilor din colhozuri despre mărețele succese ale agriculturii sovietice, Gelia s-a hotărât să-și îndeplinească scopul pentru care venise: să-l îmbrățișeze pe Stalin.
„Am luat două buchete de flori și am mers la prezidiu gândindu-mă: «O să-i dau florile astea»”, spune Markizova.
Deși surprins pentru un moment, Stalin a părut imediat încântat, a luat-o pe Gelia în brațe și a suit-o „pe masa prezidiului, așa cum eram, încălțată în ghete de pâslă”. Fetița i-a întins florile și, când l-a îmbrățișat pe Stalin, fotografii din sală au imortalizat momentul.
„Îți plac ceasurile?”, a întrebat-o Stalin pe Gelia, după cum povestește aceasta. Curajoasa fetiță a răspuns „Da”, deși nu avusese niciodată ceas, iar generalisimul i-a făcut cadou un ceas aurit iar pentru familie un gramofon.
Anatoli Alai, regizorul filmului neterminat „Stalin și Gelia”, l-a citat pe redactorul șef al Pravdei, Lev Maklis, care spunea: „Dumnezeu însuși ne-a trimis-o pe această fetiță buriată. Vom face din ea un simbol al copilăriei fericite.”
Într-adevăr, fotografiile cu Stalin și Gelia au fost publicate de toate ziarele, cu titlul „Prietenul copiilor”, și folosite intens de propaganda de partid.
Dar cadourile de la Stalin nu s-au limitat la ceas și gramofon.
„Când am ajuns la hotel a doua zi, camera era plină de jucării și cadouri (…), iar când părinții mei și cu mine ne-am întors la Ulan-Ude (capitala Buriatiei), oamenii m-au întâmpinat așa cum îi vor aclama pe astronauți mai târziu”, își amintește Markizova.
Gheorghi Lavrov, un sculptor faimos, a creat chiar un monument „Stalin și Gelia”, care a devenit foarte popular. De altfel, portretul Geliei era expus peste tot… Dar nu pentru mult timp.
Un an și jumătate mai târziu, spre sfârșitul lui 1937, Ardan Markizov a fost arestat în cadrul epurărilor. „Tata era convins că este vorba de o o greșeală și că se va întoarce”, spune Engelsina.
Nu a fost așa. Acuzat în mod fantezist de spionaj în favoarea Japoniei, Ardan a fost împușcat în iunie 1938..
Scrisorile pe care Gelia i le-a adresat lui Stalin, în care îl implora pe prietenul său mai mare să aibă milă de tatăl ei, nu au primit nici un răspuns.
Drama nu s-a oprit însă aici. Autoritățile au arestat-o și pe mama Geliei, Dominika, și au deportat-o în Kazahstan, unde a fost găsită moartă în mod misterios în 1938.
Markizova susține că mama sa a fost ucisă: șeful serviciilor secrete locale i-ar fi trimis o scrisoare lui Lavrenti Beria, responsabil cu poliția secretă, în care îl informa că Dominika ar putea încerca să scape folosindu-se de „legătura” ei cu Stalin. „La această cerere, Beria a scris cu un creion albastru: ELIMINARE”, a spus ea.
În ceea ce o privește pe Gelia însăși, ea a fost ștearsă din povestea oficială. Problema era delicată: Stalin nu putea apărea într-o fotografie cu fiica unui „dușman al poporului”, dar în același timp era imposibil să fie distruse toate ziarele și statuile în care Tătucul apărea cu fetița.
Așa se face că autoritățile sovietice au recurs la o viclenie orwelliană, comentează Russia Beyond: au schimbat numele și identitatea fetiței, fără a mai modifica fotografiile, picturile și sculpturile.
De acum încolo, cea îmbrățișată de Stalin nu mai era Engelsina Markizova, ci Mamlakat Nakhangova, o pionieră fruntașă la culesul bumbacului.
Iar Gelia a căzut în uitare, dar măcar a scăpat cu viață: autoritățile au decis să nu o lichideze și pe ea.
Orfana de nouă ani a fost luată la Moscova și crescută de o mătușă, luând numele de familie al acesteia: Dorbeieva.
„Am trăit o viață de cetățean sovietic obișnuit”, spune ea. S-a măritat de două ori și a lucrat ca expert orientalist în Cambodgia.
În 2004, la câteva săptămâni după ce Anatoli Alai începuse să realizeze un film despre povestea ei cu Stalin, Engelsina a murit. Avea 75 de ani.
„Abia după ce oamenii au început să se întoarcă din lagărele de muncă și a început să se spună adevărul despre Stalin, am înțeles cine a fost acesta”, spunea ea.
Înainte de asta, când a murit Stalin, cel din cauza căruia rămăsese orfană, Gelia, care avea pe atunci 25 de ani, a plâns.
