Stalin s-a temut de un singur om pe lume: de maică-sa

 

Mama lui Stalin, Ekaterina Geladze, nu a aprobat niciodată „alegerile profesionale” ale atot-puternicului său fiu și nu a ezitat să îi spună asta în față.

Fiica lui Stalin, Svetlana Aliluieva, a mărturisit într-o zi că tatălui său nu i-a fost frică de nimeni toată viața, în afară de mama sa.

Tatăl Ekaterinei Geladze – un rob care a aparținut unui nobil georgian – a murit cu puțin timp înainte de nașterea fiicei sale.

Contrar obiceiurilor vremii, mama Ekaterinei s-a străduit ca fata să învețe să citească și să scrie în georgiană.

Mama Ekaterinei a murit după eliberarea robilor în Imperiul Rus, în 1861, iar tânăra se așază în orașul Gori, unde îl va cunoaște ceva mai târziu pe tatăl lui Stalin.

Tânăra orfană se căsătorește cu un croitor din localitate, pe nume Besarion Djugașvili.

Unii cred că anul căsătoriei lor a fost modificat intenționat de către propaganda sovietică pentru ca mireasa să pară mai vârstnică decât era în realitate, dat fiind că unele surse sugerează că nu avea decât 16 ani.

La scurt timp de la căsătorie, familia este lovită de două tragedii, una după alta: cuplul își pierde primul copil la două luni de la naștere, în 1875, iar al doilea copil moare și el un an mai târziu.

În decembrie 1878, Keke și Besarion au un al treilea și ultim copil, care va deveni unul dintre cei mai mari criminali din istoria omenirii.

Distrus de toate încercările prin care trecuse, soțul Ekaterinei, înainte un om foarte evlavios, dă în patima băuturii. Schimbarea aceasta bruscă de caracter o afectează profund pe soția sa, care îl suportă tot mai greu pe bărbatul devenit agresiv.

Certurile privind viitorul fiilui lor devin tot mai dese. Besarion își dorește ca băiatul să îi calce pe urme și să învețe o meserie, în timp ce Keke insistă să se facă preot.

După unul dintre aceste nenumărate conflicte, tatăl lui Stalin pleacă de acasă. El considera școala o pierdere de vreme, în timp ce Keke credea că este o comoară.

În cele din urmă, femeia are câștig de cauză: tânărul Iosif merge la școala de la biserica din Gori în septembrie 1888, unde excelează la învățătură, în ciuda unor probleme disciplinare.

Problemele de disciplină se agravează însă, iar tânărul este dat afară de la seminar, adoptă numele de Stalin și începe să participe activ la tot felul de întruniri revoluționare, pierzând contactul cu mama sa pentru o vreme, scrie Russia Beyond.

Mama și fiul se reîntâlnesc din nou la Gori, în 1904, după ce Iosif evadează din exilul în Siberia, unde fusese trimis și înainte de a dispărea din nou pentru încă zece ani.

După victoria revoluției și pe măsură ce Stalin urcă treptele ierarhiei bolșevice, siguranța și bunăstarea mamei sale devin o prioritate de stat.

Geladze este mutată în palatul unde viceregele din Caucaz locuia înainte de revoluție. Totuși, modesta femeie nu a acceptat să ocupe mai mult de o cameră.

Fiul său, devenit o figură politică puternică și temută la mijlocul anilor 1930, l-a însărcinat pe acolitul său, Lavrenti Beria, să se ocupe personal de îngrijirea Ekaterinei.

Omul de tristă reputație, care va deveni șeful securității sovietice, își va lua sarcina foarte în serios: maia lui Stalin, care începuse să îmbătrânească, putea fi văzută adesea pe străzile orașului, păzită strașnic de oamenii lui Beria.

Ocupat să țină țara în pumnul său de fier, relațiile lui Stalin se reduc la scrisori rare și laconice, care semănau mai degrabă cu niște telegrame.

Ekaterina nu știa să scrie și să citească în rusă, în timp ce fiul său avea dificultăți mari să scrie în georgiană, ceea ce complica și mai mult comunicarea dintre cei doi.

Stalin i-a făcut o vizită mamei sale în 1921, iar în 1926 aceasta a vizitat Moscova, oraș care nu i-a plăcut.

Liderul i-a făcut o ultimă vizită mamei pe 17 octombrie 1935. Cu ocazia acesteia s-a discutat despre statutul lui Stalin. Când mama s-a l-a întrebat cu ce se ocupă, Stalin ar fi răspuns: „Mamă, îți aduci aminte de țarul nostru? Ei bine, ceva în genul țarului.”

„Mai bine te-ai fi făcut preot”, i-a replicat bătrâna. La vremea aceea, nimeni nu ar fi îndrăznit să-i vorbească lui Stalin pe un asemenea ton.

Mulți ani mai târziu, fiica lui Stalin, Svetlana Aliluieva, avea să afirme că tatăl său nu se temuse de nimeni, cu excepția mamei, care nu ezita să îi aplice și drastice corecții corporale când era copil.

Ekaterina Geladze a murit pe 4 iunie 1937, în urma unei pneumonii, având în jur de 80 de ani.

Stalin, care nu a venit la ceremonia funerară, l-a însărcinat pe eternul Beria să-l reprezinte și să poate sicriul pe umeri. Dictatorul a trimis și o coroană, pe panglicile căreia scria în rusă și georgiană: „Dragei și mult-iubitei mele mame, din partea fiului tău Giugașvili (Stalin)”.