Constantin Răuță spune că, în 1973, când a cerut azil politic în SUA, avea dovezi ale acțiunilor de spionaj din timpul Războiului Rece, dar americanii nu le-au folosit pentru că Nicolae Ceaușescu era așteptat de Richard Nixon.
Rar ai ocazia să cunoști o legend și dacă nici un om care a străbătut sinistra Cortină de Fier, a fost subiectul unor negocieri secrete la Casa Albă, a fost condamnat la moarte de un regim care nu-și prea ierta dușmanii și totuși intră binedispus într-un studiou de televiziune nu e o legendă, atunci chiar că nu știu cine mai poate aspira la acest apelativ! Pare foarte bătrân, îndoit, se ajută la mers cu un baston, mult mai îmbătrânit decât vârsta sa, ca și cum viața aventuroasă a grăbit anii care au trecut peste el. Este Constantin Răuță, fost cadru al Direcției de Informații Externe, condamnat la moarte încă din 1974 și ne vorbește cu nonșalanță despre misiuni demne de fi lmele de spionaj, despre cum trăiești știind că foștii colegi au misiunea să te ucidă. Înainte de a intra în câteva dintre declarațiile lui trebuie spus că Răuță este unul dintre personajele care vor redeschide permanent discuția: a dezerta din structurile militare ale unui regim dictatorial este act de trădare sau nu? Nu ne propunem să rezolvăm acum dilema moștenită din anii Războiului Rece, ci doar să îl lăsăm să își spună o parte din poveste.
Interviul a fost realizat de Evenimentul Istoric și Andrei Bădin, realizatorul emisiunii „Controverse” de pe B1 TV..
„Speram să îl șantajez pe Ceaușescu!”
În perioada 4-7 decembrie 1973, Nicolae Ceaușescu înregistra un succes diplomatic la care nu visa niciun lider comunist al perioadei: era primit la Casa Albă de președintele SUA, Richard Nixon. Românul era privit ca o posibilă breșă în Blocul Socialist, chiar dacă peste ani s-a dovedit că nu era așa, iar americanul avea o uriașă problemă de credibilitate, afacerea Watergate. Constantin Răuță făcea parte din suportul organizării vizitei. Pe 4 noiembrie 1973, Răuță trece oceanul, dar avea un plan al său: să treacă ”la inamic”. Pedeapsa pentru astfel de gesturi era una singură: plutonul de execuție.
Defectare direct în secția de poliție
Reporter: Cum se face că sunteți condamnat la moarte, dar veniți în România?
RĂUȚĂ: Ei, condamnarea la moarte încă nu s-a anulat. România este acum un membru al Uniunii Europene. UE interzice condamnarea și executarea. Condamnarea a fost făcută de Ceaușescu, executarea nu mai putea fi făcută…
Reporter: Haideți să descriem momentul… Deci în 24 noiembrie 1973 plecați spre Statele Unite, trebuia să pregătiți vizita lui Nicolae Ceușescu la președintele Richard Nixon, ajungeți pe aeroportul din New York și cereți azil politic … în 9 septembrie 1974 sunteți condamnat la moarte…
RĂUȚĂ: Povestea începe mult mai demult… dar, în sfârșit, atunci, în noiembrie, am scăpat de urmărire, eram urmărit tot timpul… am luat taxiul și am mers la prima secție de poliție și am spus că vreau să cer azil politic.
Reporter: Erați prima oară în Statele Unite?
RĂUȚĂ: Da. Și… poliția a chemat doi agenți FBI… foarte drăguți, vorbeam puțin englezește pentru că nu aveam voie să mă pregătesc în engleză, dar agenții vorbeau în română și le-am spus că am în servieta mea niște documente pe care vreau să le fac publice… pregătisem astea pentru a le difuza în timpul vizitei lui Ceaușescu la Casa Albă… Ei m-au dus la un hotel din New Jersey, spunând că diplomații din New York nu pot să meargă fără aprobarea FBI la acel hotel… și la cinci minute după ce au plecat ei, a venit la ușă domnul Jerry Cotton cu patru agenți FBI. Mi-a spus că el vorbește în numele statului american și că președintele Nixon a decis să îmi dea azil politic. Între timp, Ceaușescu contactase Casa Albă… și a spus că își anulează vizita cerându-ne înapoi pe mine și servieta mea. Constantin Răuță ezită să spună că era ofițer de informații. Spune că fiind specialist, încadrat la o instituție care avea sediul la DIE, direcția de spionaj a Departamentului Securității Statului.
Asul din mânecă, probe ale spionajului prin ambasade
Reporter:Și ce conținea acea valiză? Documente secrete?
RĂUȚĂ: Era valiza mea de serviciu…
Reporter: Așa… Ce conținea? Ce documente?
RĂUȚĂ: Ce am găsit eu, o dovadă că acel regim era un regim criminal. Asta e tot ce am putut să obțin… ce am avut.
Reporter: V-ați premeditat fuga?
RĂUȚĂ: Bineînțeles. Imediat ce fiul meu s-a născut am căutat soluții să îl scot din țară. Și asta era ocazia…
Reporter: Și cu valizaa?…
RĂUȚĂ: Speram să-l șantajez pe Ceaușescu să îmi dea familia…
Reporter: Așa, și americanii au fost încântați să ia valiza?
RĂUȚĂ: Ha (râde) Mie mi-au pus… Nu știam ce mi-a pus piedici. A fost admirația lui Nixon și Kissinger pentru Ceaușescu. Nu aveam ideea cât de mult îl admirau.
RĂUȚĂ: Jey Cotton s-a recomandat ca reprezentant al SUA la misiunea din New York. Că reprezintă guvernul american și de față erau și patru agenți FBI. Eu aveam deja familia ostatică în România. Nu puteam risca…
Reporter: Să nu grăbim lucrurile. Deci dumneavoastră când ați plecat din țară trebuia să asigurați un suport tehnic pentru vizita președintelui Republicii Socialiste România la Washington…
RĂUȚĂ: Dictatorului… Dacă vreți să îi spuneți președinte… Eu știam cine era… Dictatorul…
Reporter: În acea valiză a dumneavoastră de serviciu erau niște documente pe care vi le dăduseră din țară să le duceți la Washington?
RĂUȚĂ: Da, și unele pe care leam sustras eu…
Reporter: Erau documente extrase de dvs. din arhive?
RĂUȚĂ: Ca serviciu tehnic aveam acces la multă documentație… Toate ambasadele erau înțesate cu microfoane, de la ghereta portarului până la dormitorul ambasadorului… și multe alte lucruri…
Reporter: Aveați probe asupra acestor activități de spionaj desfășurate prin intermediul ambasadelor…
RĂUȚĂ: Ei numeau activități de spionaj… mai târziu am fost acuzat că am divulgat secrete de stat… secrete de stat erau numai pentru ei, faptul că în România nu erau respectate drepturile omului pentru mine nu era secret de stat.
Secrete, „refuzate la export”
Discuția avută cu Răuță este mult mai lungă, dar am selectat acum doar două episoade. Primul este interesant prin simplul fapt că fostul transfug descrie un episod halucinant. În timpul Războiului Rece, orice informație de dincolo de Cortină era considerată o mină de aur. Fuga unui ofițer de informații era o catastrofă pentru cei care îl pierdeau și o sursă uriașă de date pentru cei care îl preluau. Faptul că Răuță nu e preluat pentru a fi stors de informații era deja surprinzător. Nici măcar nu a depus cererea de azil politic pe 24 noiembrie 1973, pentru că era … închis la ghișeu. El deținea informații despre o misiune plănuită pe teritoriul SUA și date tehnice despre acțiuni făcute prin ambasade. Nimic nu a contat, din simplul motiv că Nixon și eminența cenușie a politicii americane din acele vremuri, Henry Kissinger, își doreau o legătură cu Nicolae Ceaușescu. Operațiunea descrisă de Răuță din camera de hotel era, de fapt, preluarea informațiilor cu care el fugise și predarea lor celor care le puteau valorifica politic, și nu operativ, cum se aștepta fugarul.
Servieta luată de CIA și FBI a ajuns la Ceaușescu
Reporter: Din România vi se dăduse vreun document sau vreun obiect pe care să-l duceți în SUA?
RĂUȚĂ: La plecare venise cineva la aeroport cu un plic pe care l-a pus în valiza mea să îl duc în SUA, dar nu știu ce conținea acel plic.
Reporter: Cine l-a adus?
RĂUȚĂ: Un individ.
Reporter: De la DIE?
RĂUȚĂ: Nu s-a legitimat. Era cu alți doi…
Reporter: Deci era un tovarăș?
RĂUȚĂ: Cu mine mai erau în delegație alți oameni care l-au recunoscut. Zice „Duceți astea în America”. Acolo trebuia să mă aștepte generalul Pacepa. Reporter: Generalul Pacepa era la New York? RĂUȚĂ: Nu, era la Washington. Trebuia să iau avionul de pe La Guardia ( aeroport din New York) la Washington. Am profitat de faptul că era întrerupere să scap de ceilalți membri ai delegației care mă urmăreau…
Reporter: Și acel plic l-ați oferit americanilor?
RĂUȚĂ: L-au luat americanii și Kissinger…
Reporter: Să revenim la eveniment. Deci un agent CIA, împreună cu 4 care s-au recomandat de la FBI au venit în camera de hotel în care erați dumneavoastră.
RĂUȚĂ: Servieta mea care o pregătisem… În aceeași noapte… servieta mea pe care o pregătisem fusese declarată „diplomatic package”… După convenția de la Viena „diplomatic package” era proprietatea statului respectiv.. asta era și explicația lor oficială că mi-au luat servieta ca să i-o dea înapoi lui Ceuașescu și bineînțeles că Ceaușescu după ce a văzut ce era în servietă m-a condamnat la moarte… simplu.
Reporter: De ce credeți că a făcut-o? Kissinger?
RĂUȚĂ: Avea o admirație pentru Ceaușescu… Eu nu știam lucrul acesta… cât de mult îl admirau… Mai mult, pentru ca să nu pot vorbi cu presa, acest domn Jey Cotton… între timp a murit… tocmai aflasem că era agent CIA sub acoperire, mi-a spus că Nixon tocmai aprobase cererea mea de azil politic. Dar în același timp mi-a spus că trebuie să stau în baza Coast Guard din portul New York… Nu puteau intra ziariștii și nici eu nu puteam pleca… Până când a plecat Ceaușescu. Deci nu vroia să îl deranjez pe Ceaușescu cu vreo…
Reporter: Dar soția și băiatul dumneavoastră au rămas la București și americanii v-au promis că o să-i aducă?
RĂUȚĂ: Mi-au spus că o să vorbească președintele SUA cu Ceaușescu să îmi dea familia … Nu a făcut așa ceva…
Ideea lui Andruța, fratele dictatorului
Reporter: De unde știți?
RĂUȚĂ: Pacepa mi-a spus, mult mai târziu… Nici el, nici Kissinger nu au menționat o vorbă…
Reporter: Cum a fost, legat de rămânerea în SUA, cu acele microfoane pe care trebuia să le scăpați prin Casa Albă?
C.R: Printre altele era ideea lui Andruța Ceușescu, fratele lui Ceaușescu, că ce ar fi să se instaleze microfoane la casa de oaspeți a Casei Albe? Vroiau să știe care erau comentariile după vizită… O tâmpenie pentru că alea trebuiau să fie înregistrate și date de la banda de înregistrare la o mașină… Serviciile secrete oricând își dădeau seama ce caută mașina asta din când în când în fața casei de oaspeți…
Reporter: Cine a dus în SUA aparatura?
RĂUȚĂ: Era în servieta mea, cea pe care am predat-o. Reporter: Practic, americanii au aflat că, pe lângă datele strânse de dumneavoastră, România plănuia și o acțiune de spionaj, totuși, pe teritoriul…?
RĂUȚĂ: Nu cred că era o surpriză pentru ei. Știau de mult acest lucru… Reporter: Era un război rece… Nu știa nimeni nimic…
RĂUȚĂ: Nici nu prea îi interesa lucrul acesta. Ei vedeau prin Ceaușescu o spărtură în blocul sovietic… Era o minciună.
Reporter: Dar au deschis americanii servieta? Aveți informația asta? Informația care a apărut după aceea a fost că americanii i-au transmis lui Ceaușescu că nu au deschis nimic, stai liniștit, nu știm, nu cunoaștem, n-am văzut…
RĂUȚĂ: Așa mi-a spus și Pacepa. Toate asigurările că ei nu au deschis servieta… Puțin îi interesau secrete…
Reporter: Dar de ce nu îi interesau secretele lui Ceaușescu?
RĂUȚĂ-Întrebați-i pe ei…
Reporter: Sunteți eliberat din insulă (baza Coast Guard) la cât timp după plecarea lui Ceaușescu?
RĂUȚĂ: Imediat… În jur de Crăciun a plecat el. Atunci am zis că vreau să plec la Washington… m-am stabilit acolo și am început să fac lobby la Congresul american… pentru că dovezile pe care le aveam și cu care vroiam să-l șantajez pe Ceaușescu mi le-au luat din mână. Singurul lucru a fost să vorbesc la interviuri, să fac proteste, am vorbit la Congres, să fac presiuni asupra regimului lui Ceaușescu să îmi dea familia. Au fost 82 de senatori și congresmani care au scris la Casa Albă și în Departamentul de Stat să îmi dea drumul familiei… Când a fost Kissinger șeful departamentului de stat atunci mi-a răspuns că nu e un caz umanitar… când s-a schimbat președinția, Jimmy Carter a întrebat pe Ceaușescu ce vrea în schimbul soției mele și a copilului și răspunsul a fost să vină în vizită oficială în România… Carter n-a vrut să vină… deja venise și Pacepa… am mai discutat prin departamentul de stat, ei căzuseră la înțelegere să meargă secretarul lor de stat în vizită în România și apoi să dea drumul familiei… știind cu cine am de-a face am spus nu, să dea drumul familiei și după aia să vină secretarul de stat în vizită în România… Acesta suferea cu inima… nu, cu plămânii, și în octombrie când trebuia să vină el în România s-a îmbolnăvit. A anulat toate vizitele și a zis că vine în noiembrie… și în noiembrie i-a dat o telegramă lui Ceaușescu că nu mai poate veni…
Reporter: Și familia când a venit până la urmă…
RĂUȚĂ: În septembrie 1979… la cinci ani și nouă luni după ce m-am luptat…
Foto: Marius Vlad
Constantin Răuță consideră că de două ori s-a încercat omorârea sa
După ce a rămas în SUA, Constantin Răuță a devenit un protestatar vocal împotriva regimului Ceaușescu. A reușit să își aducă familia și să lucreze conform specializării civile, inginer de electronică și telecomunicații, la NASA, în cadrul Goddard Space Flight Center Greenbelt, și apoi, timp de zece ani, a ajutat la dezvoltarea sistemului de protecție antirachetă. După Revoluție, a aflat că nu i se poate anula condamnarea la moarte. Procesele prin care a cerut asta au durat până în 2010, când a aflat că nu se poate pune în executare sentința și a primit o decizie de anulare a ei. Din 2011 este cetățean român. Din amplul interviu, care poate fi urmărit pe siteul evz.ro, mai extragem un episod: două întâmplări pe care el le consideră tentative de a fi asasinat.
Reporter: De câte ori a vrut să vă omoare Ceaușescu?
RĂUȚĂ: Din câte știu eu de două ori…
Reporter: În septembrie 1974 sunteți condamnat la moarte. Oficial.
RĂUȚĂ: A fost un regim ilegitim și criminal… dar, da…
INTERVIUL INTEGRAL POATE FI URMĂRIT AICI
Reporter: Exista un serviciu în cadrul DIE care ducea la îndeplinire aceste sentințe…
RĂUȚĂ: Într-o după-amiază tăiam iarba. Și am îmbrăcat haine rele și, de la căldură, am luat o pălărie mare mexicană și văd că… Era o stradă îngustă, cea unde era casa mea… și se putea parca numai pe o parte… dacă parcai pe cealaltă parte blocai circulația… și văd un tip cu o mașină break cu număr de New York… se oprește exact unde nu trebuia să oprească… în fața casei, merge pe alee și sună la ușă. Strângeam iarba cu o furcă de metal în mână. Îl întreb ce vrea. Zice cine locuiește aici? Zic ce te interesează? Și și-a dat seama, probabil, după accentul meu că nu sunt mexican. Era îmbrăcat în jachetă și văd cum duce mâna sub jachetă. Mă gândeam eu, sunt mulți care fură, dacă scoate ceva, îl plesnesc. Dar între timp erau două mașini în spatele lui care claxonau tot timpul. Că nu puteau să treacă. S-a dus la mașină și a plecat. M-am dus la FBI și le-am dat numărul de la mașină. L-au arestat. Era de la mafia, a mărturisit că primise bani ca să mă ucidă…
Reporter: Un mafiot plătit ca să vă omoare…
RĂUȚĂ: Da… un mafiot din New York…
Reporter: Plătit de? Câți bani?
RĂUȚĂ: Plătit de Ceaușescu, zicea el. El spune că a primit banii de la Ceaușescu. După declarație a fost foarte puțin scandal. Declarase o sută de mii, din care a primit doar 36 de mii…
Reporter: Un avans…
RĂUȚĂ: A doua oară a fost cu imigrația. Am ajutat mult la biserica din care făceam parte, la oameni care să vină… am plătit și pentru unul toate lucrurile ca să stea lângă biserică… și a încercat la mașinile mele să umble sub capotă. Era desfăcută pompa de benzină. Unii zic că a fost o întâmplare, preotul care era la biserică zicea că e agent al lui Ceaușescu, acum nu pot să știu… Ce puteam face? Am stat departe de el… Și atât.
Foto deschidere: Deși eraa condamnat la moarte, Constan Răuță a fost de câteva ori în România. Cu prilejul unei vizite, la o festivitate, el l-a întâlnit pe Ion Iliescu. Imagine miscareaderezistenta.ro
INTERVIUL INTEGRAL POATE FI URMĂRIT AICI.
