Prin sentința nr. 1183/20.12.1950 a Tribunalului Militar București a fost condamnată la cinci ani închisoare corecțională pentru infracțiune de „uneltire contra ordinii sociale”.
Încarcerată la Jilava, Mislea, Văcărești, a murit la 6 iulie 1953, la închisoarea-spital Văcăreşti.
Soțul Elenei, Ion Chirca, zis Dezertorul, născut în 1909 tot Nucşoara, ţăran, partizan în grupul Arsenescu a murit în noiembrie 1949 la Râul Doamnei, împușcat în luptă cu trupele de Securitate
În ianuarie 1950 Direcția Regională a Securității Piteși propunea internarea celor patru copii ai familiei Elena și Ion Chirca într-un orfelinat din Pitești pe motivul că „Ion Chirca și soția sa Elena și-au părăsit domiciliu fără a i se cunoaște adresa (…), lăsându-și copii în voia soartei, flămânzi, desbrăcați”.
Elena (Lina) Chirca, născută în 1903, când s-a format Grupul de rezistență de la Nucșoara, și-a urmat soțul și pe cei doi fii mai mari, Gheorghe și Eugeniu, devenind membră a grupului.
În octombrie 1949, Lina, din cauza condițiilor grele în care trăiau partizanii în munți, coboarît în satul Slatina, unde va sta ascunsă până în noaptea de Crăciun a anului 1949.
Pentru a o forța să spună tot ce știe, Securitate a dat un Ordin prin care cei patru copii minori ai Elenei „să fie internați temporar” în căminele din Pitești.
Ion Chirca și copii lui au construit primele adăposturi în care s-au ascuns partizanii.
Soţii Chirca au lăsat acasă, în grija rudelor, patru copii minori – Adriana – de 14 ani, Virginia – de 10 ani, Stelian –de 7 ani şi Ion – de 5 ani.
Pentru a o constrânge âă se predea, Direcţia Regională a Securităţii Poporului Piteşti a hotărât ca cei patru copii să fie duşi la un orfelinat din Piteşti.
