Pe 16 aprilie 1585, sultanul Murat III îl scotea pe Petru Cercel din domnie.
Sub influenţa banilor şi a intrigilor trimise de Mihnea Turcitul şi mama sa, la 27 mai/6 iunie 1589, Poarta îl condamna pe Cercel la moarte, pentru fuga cu veniturile şi steagul sultanului, dar şi pentru relaţiile sale cu femei musulmane ce au fost forţate să se creştineze în Ţara Românească.
Ca urmare a acestui fapt, soţia lui Petru Cercel, împreună cu celelalte două femei musulmane aduse de domn în Valahia au fost luate cu forţa şi duse la Constantinopol.
Condamnarea la moarte nu a fost executată, amânarea obţinută de sultana Hasechi transformându-se în graţiere.
Dar, în decembrie 1589, fostul său mare vistiernic, Ioannis Cantacuzino, sosea la Constantinopol şi, dăruind marelui vizir în jur de 50 000 scuzi obţinea promisiunea asasinării lui Petru Cercel, în interesul lui Mihnea Turcitul.
Ca urmare a acestui fapt, ambasadorul veneţian Giovanni Moro relata că, la 6/16 martie 1590, deţinutul era urcat pe o corabie, pentru a fi transportat, în Rhodos. Nasul şi urechile îi fuseseră tăiate.
La 18/28 aprilie, acelaşi ambasador revenea cu ştirea că, Petru Cercel a fost sufocat şi aruncat în mare.
Pielea jupuită de pe acesta, umplută cu paie, ar fi fost trimisă lui Mihnea, în Valahia.
Sursa: Adrian Stănilă, Femeile din viața lui Petru Cercel
