În această calitate, el a desfășurat o excepțională activitate parlamentară și administrativă, obținând votarea de către Parlament a legii conflictelor de muncă (proiectul fiind elaborat de el personal, în 1920); a legii sindicatelor profesionale (1921); dar mai ales a legii privind vagabondajul și cerșetoria (1921) etc.
Articolul 1 al legii nr. 2908 din 4 iulie 1921 pentru înfrânarea vagabondajului și cerșetoriei și pentru protecțiunea copiilor prevedea: Vagabondajul şi cerşetoria sînt interzise în tot cuprinsul tarii, fiind considerate ca delicte. Iar la articolul 9 se prevedea organizarea școlilor de îndreptare şi ocrotire, care „vor primi pe indivizii mai mici de 18 ani împliniţi, pe cari justiţia îi pune la dispoziţia asistenţei pentru îndreptare şi îndrumare către o meserie” și a coloniilor de muncă, care „sunt instituţiuni de corecțiune prin muncă şi vor primi pe toţi aceia pe cari justiţia îi condamna a-şi executa pedeapsa în acest mod”.
Legea fusese impusă de crunta realitate de după război, când, în special, copiii orfani de război inundaseră orașele, trăind din cerșit și furtișaguri.
Ca urmare a legii Trancu-Iași, în 1925 în Ardeal „Centrele de ocrotire” (Azilele de copii) aveau un un efectiv de peste 8000 de copii. Toți copiii erau plasați la „părinți crescători” în schimbul unor taxe de îngrijire, iar la împlinirea vârstei de 14 ani, atât băieții cât și fetițele erau dați ucenici pentru a învăța o meserie. La Făgăraș și Săliște se înființaseră două colonii unde erau plasați câte o sută de copii ca ucenici, acestea înlocuind coloniile de muncă.
Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale întreținea mai multe colonii de muncă, printre care: Colonia Răducăneni-Bohotin cu 250 de locuri pentru băieți până la 18 ani, cu ateliere de cizmărie, fierărie, tâmplărie și curs primar complet. Colonia Mărcuța-Ilfov cu 260 de minori, fete și băieți, înzestrată cu ateliere de cizmărie, tâmplărie, fierărie, croitorie, țesătorie, broderie, covoare și curs primar complet, Colonia din Turnu-Roșu undea aveau adăpost peste 150 de fetițe între 6 și 12 ani.
Despre marele filantrop care a fost Grigore Trancu-Iași (FOTO), Dan Amedeu Lăzărescu, într-un articol din revista „Ararat”, scria: „Rămas credincios generalului Averescu, până la moartea acestuia în 1938, Grigore Trancu-Iași a făcut parte și dintr-al treilea guvern prezidat de general (martie 1926-iunie 1927), de asemeni în calitate de ministru al Muncii. Se afla la Geneva ca reprezentant al României la B.I.T. (Bureau internațional du Travail), când guvernul Averescu a fost înlăturat. Rămas fără mijloace financiare la Geneva, Conu Grigore a expediat, cu ultimii săi franci elvețieni, la Ministerul Muncii, celebra și laconica telegramă: „Imposibil plecare, imposibil ședere…!”
