În vremea împăratului Honorius (395-423), la Roma trăia un patrician foarte bogat, pe nume Eufimian, împreună cu soția sa, Aglaida. Creștini și miloși, ei îi ajutau pe mulți săraci și, în ciuda averii, duceau o viață cumpătată. Erau însă foarte necăjiți că nu aveau nici un copil.
După multe rugăciuni și lacrimi, Dumnezeu s-a îndurat de ei și le-a dăruit un băiețel pe care l-au botezat Alexie.
Dat la cele mai bune școli ale vremii, tânărul a simțit de timpuriu dorința de a-și dedica viața lui Hristos.
Ajuns la vârsta căsătoriei, la îndemnul părinților a acceptat să se căsătorească cu o tânără dintr-o familie nobilă. În noaptea nunții, însă, Alexie i-a dat dat soției inelul și brâul său cel scump, și-a luat rămas bun de la ea și apoi s-a suit pe o corabie și a mers la Edesa, în Mesopotamia.
Aici, a împărțit restul banilor pe care îi mai avea la el, s-a îmbrăcat într-o haină veche ca un cerșetor și a locuit în pridvorul Bisericii Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu din Edesa, postind, rugându-se și împărtășindu-se în toate duminicile.
Aici a stat vreme de 17 ani, trăind doar cu puțină pâine și apă, și împărțind săracilor orice milostenie primea de la alții.
În acest timp părinții l-au căutat și au ajuns chiar până la Biserica din Edesa, dar nu au știut că unul din săracii din pridvorul Bisericii este chiar fiul lor.
Cum oamenii începuseră să îl prețuiască și să îl laude pentru sfințenia lui, Alexie a plecat de la Edesa, fugind de slava deșartă.
A hotărât să meargă la casa părinților săi, la Roma, ca un cerșetor necunoscut. Tatăl său din nou nu l-a cunoscut și l-a primit ca pe un sărac oarecare, cu milostivirea sa dintotdeauna.
Alexie și-a petrecut astfel alți 17 ani de viață, trăind din pomana părintelui, dar luat în derâdere și batjocorit de servitori.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este și și-a povestit toată viața, consemnând unele taine știute numai de părinți.
După ce a terminat de scris, a trecut la Domnul pe 17 martie 411, fiind găsit a doua zi de părinți și slujitorii casei. Aceștia, au luat trupul Cuviosului Alexie și l-au îngropat cu cinste pe muntele Aventin.
Moaștele Sfântului au fost găsite în anul 1216.
Ele se păstrează astăzi într-o Biserică din Roma zidită în cinstea Sfântului Bonifaciu și a Sfântului Alexie.
