Astronomul curții și consilier al reginei Elisabeta I și-a petrecut o mare parte din timp cu alchimia, divinația și filozofia.
În calitate de anticar, avea una dintre cele mai mari biblioteci din Anglia la acea vreme.
În calitate de consilier politic, el a pledat pentru fondarea coloniilor engleze în Lumea Nouă pentru a forma un „Imperiu Britanic”, termen a cărui inventare i se atribuie.
Dee a părăsit la un moment dat curtea Elisabetei și a început o căutare de cunoștințe suplimentare în tărâmurile mai adânci ale ocultismului și supranaturalului.
S-a asociat cu mai mulți indivizi care ar fi putut fi șarlatani, a călătorit prin Europa și a fost acuzat că spionează pentru coroana engleză.
La întoarcerea în Anglia, și-a găsit casa și biblioteca vandalizate. În cele din urmă s-a întors în slujba reginei, dar a fost dat afară după moartea acesteia și urcarea pe tron a lui Iacob I.
A murit în sărăcie la Londra în 1608 sau 1609, iar mormântul său este necunoscut.
Întâlnirea cu Edward Kelley
În 1582, Dee îl întâlnise pe Edward Kelley (care și-a luat apoi numele Edward Talbot), care l-a impresionat foarte mult cu abilitățile sale. Și l-a luat în serviciul său.
Caracterul lui Kelley este mai greu de evaluat: unii concluzionează că a acționat cu cinism, dar iluzia sau auto-înșelăciunea nu pot fi excluse. „Producția” lui Kelley este remarcabilă pentru volumul, complexitatea și intensitatea sa.
Dee a susținut că îngerii i-au dictat în mod laborios mai multe cărți, prin Kelley, unele într-o limbă specială îngerească sau enohiană.
În 1583, Dee l-a întâlnit pe nobilul polonez sărăcit, dar popular, Albert Łaski, care, după ce a fost bine primit la curtea Elisabetei, l-a invitat pe Dee să-l însoțească în Polonia.
Cu unele îndemnuri din partea „îngerilor”, care au acționat din nou prin Kelley, a decis să facă acest lucru. El, Kelley și familiile lor au plecat în septembrie 1583, dar Łaski s-a dovedit a fi sărac și lipsit de influență în propria sa țară.
Dee și Kelley au început o viață nomadă în Europa Centrală, continuând între timp conferințele lor spirituale, pe care Dee le-a detaliat în jurnalele și almanahurile sale.
Edward Kelley
Cea mai mare parte din acest timp au petrecut-o la curtea împăratului Rudolf al II-lea din Praga, mare susținător al artelor și pasionat de științele oculte.
Unii credeau și mulți istorici încă susțin că, de fapt, Dee și Kelley, erau un spioni ai reginei Elisabeta.
Dee s-a întors în Anglia în 1589, dar Kelley a rămas la Praga ca alchimist al împăratului Rudolf al II-lea.
Anii pierduți ai lui Shakespeare
Născut în 1564, începând din 1585, când i s-a născut gemenii, Shakespeare a lăsat puține urme în documentele vremii, până când este menționat că face parte din „lumea teatrală” a Londrei în 1592, iar istoricii se referă la perioada cuprinsă între 1585 și 1592 ca „anii pierduți” ai lui Shakespeare.
Biografii, în încercarea de a ține seama de această perioadă, au susținut mai multe variante. Nicholas Rowe, primul biograf al lui Shakespeare, a povestit o legendă a Stratford-ului în care Shakespeare dispare din oraș ca să scape de acuzașia de braconare a unui de cerb.
O altă poveste din secolul al 18-lea spune că Shakespeare a început cariera teatrală având grijă de caii patronilor de teatru din Londra, deci nu avea de ce să apară în documentele perioadei respective.
John Aubrey ne informează că Shakespeare a fost, în acei ani, învățător în provincie.
Însă există și variantă că Marele Will a fost spion.
El ar fi fost omul de legătură dintre spionii Dee și Kelley, trimiși în misiune la Praga, și curtea Elisabetei I.
Istoricul Vincent Bridges dezvăluie identitatea secretă a lui William Shakespeare în așa-numiții săi ani pierduți.
Rezultatul a cinci ani de cercetări efectuate de Bridges și colaboratorul său, Teresa Burns, este identificarea lui William Shakespeare cu „Francis Garland” din jurnalele lui John Dee. Acest lucru relevă o perspectivă complet nouă asupra vieții și operei lui Shakeaspeare.
Nu numai că era un intim al ocultiștilor și spionilor, dar ar fi putut asista la o transmutație alchimică.
„Dacă facem identificarea lui „Francis Garland” al lui Dee cu dramaturgul în ascensiune William Shakespeare, atunci majoritatea misterelor care înconjoară viața Marelui Will dispar ca actorii la sfârșitul unei piese.
O lumină bruscă este aruncată asupra așa-numiților ani pierduți și apare o persoană reală, nu un cifru sau o mască”, comentează Vincent Bridges.
„Comparând datele în care Dee despre Francis Garland din jurnalele lui Dee cu datele cunoscute ale vieții lui Shakespeare reiese clar că ideea este imposibil de respins”, continuă Bridges.
„Francis Garland apare în jurnalul lui Dee din decembrie 1586 până în martie 1595 și, în tot acest timp, nu găsim niciun caz în care Shakespeare să fie altundeva când Francis Garland îl vizita pe Dee”.
„Dacă, de fapt, curierul lui Dee a fost William Shakespeare, această legătură cu John Dee și Edward Kelley și cercurile lor de magicieni și alchimiști ne pot ajuta să răspundem la două dintre cele mai supărătoare întrebări din despre Shakespeare: în primul rând, de ce este atât de dificil să găsim referințe despre el în vremea lui?
Și în al doilea rând, cum și de ce munca cuiva care este aproape invizibilă până în 1593 devine asociată cu piesele care timp de mai bine de două decenii domină teatrrul din vremea Elisabetei I și a lui Iacob I și devin cele mai citite și mai interpretate piese în limba engleză?”, mai scrie Bridges.
